ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 836/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 155 din 8 iulie 2002 a Tribunalului Suceava, inculpatul S.F. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 17 ianuarie 2002 la zi. In temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui ciocan cu mâner din lemn, depus la biroul de corpuri delicte al Tribunalului Suceava.

S-a luat act că părțile civile B.S., B.G. și Spitalul Municipal Fălticeni nu s-au constituit părți civile în cauză. Conform prevederilor art. 188 din Legea nr. 3/1978. inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului “Sf. Ioan cel Nou” Suceava suma de 1.196.346 lei, cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 16 ianuarie 2002, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul S.F.

l-a lovit în cap cu un ciocan pe B.B., care a decedat pe data de 17 ianuarie 2002. Din raportul de autopsie nr. 6/c din 18 ianuarie 2002 întocmit de Serviciul de medicină legală Suceava, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractură frontală deschisă cominutivă, fractură occipitală, dilacerare și hemoragie meningo-cerebrală, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un corp contondent în zona frontală, urmată de proiectare de cădere posterioară cu lovirea capului, occipital, de un plan dur, în condițiile stabilite pe cale de anchetă. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului probator administrat în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 368 din 28 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.F. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa în art. 183 C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acestuia. Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art. 17 și art. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Instanța de judecată a dat o corectă încadrare juridică faptei comise de inculpatul S.F., reținând săvârșirea de către acesta a infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a acționat asupra unei zone vitale, lovindu-l pe inculpat în cap cu un ciocan, instrument apt de a produce moartea, iar intensitatea loviturii aplicate a fost deosebită. Toate aceste aspecte, demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lor. Or, în cazul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., moartea victimei constituie un rezultat neprevăzut și neacceptat de făptuitor, care depășește intenția acestuia, ceea ce nu se poate susține în cazul inculpatului S.F. Intensitatea loviturii aplicate care a provocat o fractură frontală deschisă cu dilacerare și contuzie cerebrală la nivelul ambilor lobi frontali, dovedește că inculpatul și-a reprezentat rezultatul letal pe care îl putea produce.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat. Pedeapsa aplicată inculpatului S.F. este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Instanța de judecată a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta, lipa oricărei reacții de provocare sau motivare a acțiunii inculpatului venită din partea victimei. De asemenea, instanța de judecată a avut în vedere și persoana inculpatului, faptul că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, precum și împrejurarea că suferă de un handicap locomotor, ceea ce a determinat orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Curtea constată că, prin cuantumul și modalitatea de executare, pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să asigure scopul punitiv-preventiv al sancțiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.F. și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Timpul arestului preventiv se va deduce din perioada pedepsei aplicate începând cu 17 ianuarie 2002, la zi. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 368 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 ianuarie 2002 la 19 februarie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.