ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3979/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la 12 iunie 2003, Casa Județeană de Pensii Timiș a declarat recurs împotriva sentinței nr. 136 din 22 aprilie 2003, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o eronată interpretare a probatoriului cauzei și a legislației privitoare la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945. Astfel, petentului i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 31 martie 1944 – 6 martie 1945, cât a fost refugiat din Basarabia, din cauza persecuției etnice.

Ulterior, petentul a cerut și drepturile pentru perioada 6 septembrie 1940 – 31 martie 1944, depunând în dovedirea susținerilor sale, acte doveditoare la Liga Apărării Drepturilor Omului care, la rândul ei, a înaintat documentația, la Casa Județeană de Pensii Timiș și care a emis în aceste condiții, revizuirea hotărârii, acordându-se petentului, și drepturile pentru această perioadă. Întrucât recurenta consideră că petentul a fost în cupă , depunând mai târziu actele doveditoare, și pentru această perioadă, ulterior cererii noi de acordare a drepturilor, conform Legii nr. 189/2000, din perioada cât a fost în Caliada – Cadrilater, recurenta cere casarea hotărârii recurate. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința nr. 136 din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantului I.C., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.

S-a anulat hotărârea nr. 76 din 4 februarie 2003, recunoscându-se petentului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 31 martie 1944, reținându-se temeinicia cererii față de probele administrate. Hotărârea este legală și temeinică. Așa cum rezultă din însăși cererea de chemare în judecată, petentul I.C. a cerut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și privind perioada „cât a fost în Cadrilater”, iar nu numai pentru refugiul din Basarabia. Începând de la pag. 2, petentul a depus și actele ce-l îndreptățeau la admiterea cererii. Așa fiind, recursul nefiind întemeiat, iar hotărârea, legală și temeinică, recursul va fi respins în baza art. 312 145 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 136 din 22 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.