ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3643/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Brăila la data de 09 noiembrie 1999, înregistrată la nr. 6204, reclamanta SC T.I. SRL a chemat în judecată pârâta SC D.P. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunța, aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.098.500.200 lei, cu titlu de preț al lucrărilor de construcții, reprezentând echivalentul a 64.315 dolari S.U.A., la cursul B.N.R. din data de 05 noiembrie 1999, de 17.080 lei pentru un dolar S.U.A. și cheltuielile de judecată. Secția comercială a Tribunalului Brăila, prin sentința civilă nr. 843, pronunțată la data de 22 decembrie 2000, în dosarul nr. 6204/1999, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția dreptului la acțiune, invocate de pârâta SC D.P.

SRL, a admis, în parte, acțiunea formulată de SC T.I. SRL, continuată de succesoarea sa, SC T. SRL, cu consecința obligării pârâtei să-i plătească echivalentul în lei al sumei de 49.358 dolari S.U.A. la cursul din ziua plății, cu titlu de preț, precum și suma de 24.355.262 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 529, pronunțată la data de 28 iunie 2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a SC T.I. SRL pentru pretenții în sumă de 56.162 dolari SUA, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru aceeași sumă și a respins, ca fiind prescrise, aceste pretenții; a admis în parte acțiunea formulată de SC T.I.

SRL și continuată de succesoarea sa, SC T. SRL, împotriva pârâtei SC D.P. SRL, pe care a obligat-o să-i plătească echivalentul în lei al sumei de 8.153,10 dolari S.U.A., la cursul din data de 22 decembrie 2000, de 25.721 lei pentru un dolar S.U.A., cu titlu de preț și suma de 12.035.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, obligând intimata să plătească apelantei suma de 35.807.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că lucrările de construcții, în lunile octombrie – noiembrie 1996, au fost executate de SC T. SRL, aspect relevat de ordinele de plată confirmate, iar înregistrările contabile rezultate din evidențele SC T.I.

SRL nu au relevanță în lipsa unei documentații justificative, facturile întocmite de această societate pentru menționatele lucrări efectuate de SC T. SRL, nu conferă legitimarea procesuală reclamantei inițiale, pentru a pretinde prețul lor, iar dreptul la acțiune al succesoarei sale, cu privire la acestea, născut la data de 1 noiembrie 1996, respectiv, 1 decembrie 1996, s-a prescris, față de data fuziunii prin absorbție a SC T.I. SRL de către SC T. SRL: 28 decembrie 1999, dată până la care cele două societăți au existat și funcționat ca entități distincte, apreciind că SC T. SRL i se cuvine, ca preț al lucrărilor executate de SC T.I. SRL în beneficiul pârâtei, în perioada decembrie 1996 – ianuarie 1997, suma de 8.153,10 dolari S.U.A., ce va fi plătită la cursul de schimb din data pronunțării deciziei, 22 decembrie 2000, astfel cum apelanta-reclamantă a solicitat în apel prin concluziile scrise.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata-reclamantă SC T. SRL, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța a înfrânt principiul disponibilității prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, dat fiind că aceasta nu a fost invocată de pârâtă; a dat o greșită interpretare procesului-verbal din data de 14 noiembrie 1996, în care se precizează că plata se face la cursul de schimb din ziua plății, prin hotărârea ca plata să se facă la cursul de schimb din ziua de 22 decembrie 2000, încălcând astfel, principiul prevăzut de art. 969 C. civ.

și nu s-a pronunțat asupra facturilor, actelor contabile ce atestă că lucrările au fost executate de SC T.I. SRL. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., a cărui finalitate este respectarea principiului disponibilității, nu-și găsește aplicarea în speță, întrucât instanța a statuat în cadrul procesual determinat de reclamantă, pronunțându-se în limitele pretențiilor deduse judecății, împrejurarea că pârâta nu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC T.I. SRL, neavând relevanță din perspectiva acestui text legal, iar evocata excepție, fiind o excepție de fond, peremptorie, absolută, putea să fie invocată nu numai de partea interesată, ci și de instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii.

Cum, în exercițiul dreptului său la dispoziție, reclamanta SC T.I. SRL a solicitat, prin cererea introductivă, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.098.500.200 lei, ca echivalent al sumei de 64.315 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. de 17.080 lei pentru un dolar S.U.A. din data de 05 noiembrie 1999, iar succesoarea sa, SC T. SRL a menținut, prin precizările aduse cererii introductive, pretențiile astfel formulate (dosarul Tribunalului Brăila nr. 6204/1999) apar ca neîntemeiate criticile ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., întrucât evocatul proces-verbal nu putea înlătura obligația instanței de a respecta principiul disponibilității. Având în vedere că instanța de apel s-a pronunțat asupra înscrisurilor invocate în susținerea motivului de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., constând în facturi, acte contabile, administrate în probațiune pentru a dovedi că lucrările în litigiu au fost executate de SC T.I. SRL, rezultă că acest text nu-și găsește incidența în speță, știut fiind că presupune atât condiția nepronunțării asupra unei dovezi administrate, cât și condiția ca aceasta să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, prevăzute a fi întrunite cumulativ. Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 6, pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul intimatei reclamante SC T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC T. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 529/A din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 24 septembrie 2003.