CtEDO 02.03.2006 AI

AFFAIRE PILLA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
02.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 5-1;Violation de l'art. 5-5;Non-lieu à examiner l'art. 13;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE PILLA c. ITALIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA

CAUZA

PILLA c. ITALIA

(Cererea nr. 64088/00)

2 martie 2006

02/06/2006

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite de art. 44 § 2 al Convenției. Ea poate fi retocată în forma.

În cauza Pilla c. Italia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), constituită într-o cameră compusă din:

D-nii B.M. Zupančič, președinte,

D-na M. Tsatsa-Nikolovska,

D-l V. Zagrebelsky,

D-nele A. Gyulumyan,

judecători,

și d-l V. Berger,

grefier de secțiune,

După deliberări în camera de consiliu la 9 februarie 2006,

Pronunță hotărârea următoare, adoptată la această dată:

FAPTE

I.

II.

A.

Remisa de pedeapsă (indulto)

« Se acordă o remisă de pedeapsă nu mai mult de doi ani privind pedepsele de închisoare și nu mai mult de zece milioane de lire privind amenzile. »

B.

Dreptul la reparare pentru detenție neregulată

C.

Acțiunea în răspundere civilă a magistraților

D.

Aplicabilitatea directă a articolului 5 § 5 al Convenției

I.

art. 5

« 1. Orice persoană are dreptul la libertate și la securitate. Nicio persoană nu poate fi privată de libertate decât în următoarele cazuri și în condițiile prevăzute de lege:

(...)

a) dacă este deținută regulat după condamnare de o instanță competentă.

(...)

A.

art. 5 § 1 al Convenției

1.

Excepție preliminară

2.

Observarea articolului 5 § 1

a)

Tezele părților

i.

Reclamantul

Reclamantul subliniază că în cauza de fapt, curtea de apel din Napoli ar fi trebuit să aplice remisa de pedeapsă la momentul pronunțării condamnării sale din 7 aprilie 1995. Or, asta nu a fost cazul. Se spune, reclamantul subliniază că ordinul de arestare în executare a pedepsei nu a devenit deci arbitrar, deoarece se baza pe o condamnare regulată. Doar, puterea de a decide remisa de pedeapsă aparținea mai apoi curții de apel în calitate de judecător de aplicare a pedepselor. Condițiile pentru remisa de pedeapsă erau toate îndeplinite: condamnarea privea infracțiuni comise între 1987 și 1992; reclamantul nu fusese condamnat la un delict neperceptibil de remisă de pedeapsă; cinci ani după intrarea în vigoare a dispozițiilor privind remisă de pedeapsă, reclamantul nu comisese infracțiuni care să-l împiedice să o beneficieze.

Reclamantul concluzionează că cererea lui ar fi trebuit imediat admisă și pledează pentru detenția pe care el a suferit-o în exces privind remisa de pedeapsă acordată cu întârziere să fie considerată de Curtea ca fiind o detenție neconformă articolului 5 din Convenție.

ii.

Guvernul

Or, în cauza de fapt nu este asta cazul, reclamantul fiind în libertate în iulie 1998, și anume înainte de decizia de a aplica remisa de pedeapsă.

b)

Aprecierea Curții

B.

art. 5 § 5 al Convenției

1.

Excepție preliminară

2.

Observarea articolului 5 § 5

II.

« Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la un cale de recurs efectivă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care exercită funcții oficiale. »

III.

« Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia, și dacă dreptul intern al Părții contractante nu permite a remedia decât în mod imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. »

A.

Daune

B.

Cheltuieli și deschideri

C.

Interese moratorii

1.

Respinge

excepțiile preliminare ale Guvernului;

2.

Constată

că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 al Convenției;

3.

Constată

că a existat o încălcare a articolului 5 § 5 al Convenției;

4.

Constată

că nu se impune examinarea dacă a existat o încălcare a articolului 13 al Convenției;

5.

Constată

a)

că Statul pârât trebuie să verseze reclamantului, în termen de trei luni de la data când hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 al Convenției, 11 000 EUR (o mie unsprezece euro) pentru prejudiciul moral și 3 000 EUR (trei mii euro) pentru cheltuieli și deschideri, plus orice sumă care poate fi datorată la titlul impozitului;

b)

că din momentul expirării acelui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu aceea a facilității de credit marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în perioada respectivă, mărită cu trei puncte procentuale;

6.

Respinge

cererea de satisfacție echitabilă pentru aspectele rămase.

Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 martie 2006 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Vincent Berger

Boštjan M. Zupančič

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă