CtEDO 08.06.2006 Auto

MATTEONI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
08.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 8;Violation de P4-2;Partiellement irrecevable;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MATTEONI c. ITALIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MATEONI c. ITALIA (solicitarea nr. 42053/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 iunie 2006 DEFINIF 08/09/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Matteoni c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Bîrsan Zagrebelsky Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, judecători și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 mai 2006, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 42053/02) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Altiero Matteoni (inclusiv reclamantul mai mult), a sesizat Curtea la 26 august 2000 în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor de autor și a libertăilor fundamentale ( La 28 ianuarie 2005, președintele secțiunii a decis să comunice guvernului obiecțiile care decurg din art. 8 din Convenție și 2 din Protocolul nr. 4. Prin hotărârea din 21 noiembrie 1985, Tribunalul din Pistoia a declarat falimentul reclamantului. La 13 ianuarie 1986, instanța a declarat falimentul reclamantului. La 13 ianuarie 1986, instanța a solicitat instanței delegate să verifice starea de pasiv al falimentului. Această audiere a fost amânată de două ori până la 14 mai 1986. La 12 martie 1987, lichidatorul a solicitat instanței autorizația de a vinde anumite bunuri imobile care fac parte din faliment. La 26 iunie 1987, judecătorul a acceptat această cerere și a fixat licitația la 8 octombrie 1987. La acea dată, nimeni nu s-a prezentat. 11. La 23 septembrie 1988, un alt judecător a fost numit. 12. La 14 decembrie 1991, lichidatorul a solicitat instanței să autorizeze vânzarea anumitor bunuri care făceau parte din faliment și, la 4 iulie 1992, judecătorul a acceptat această cerere. 13. La 7 aprilie 1993, sindicatul a indicat judecătorului că fosta soție a reclamantului a revendicat proprietatea a jumătate din bunurile în cauză și a solicitat instanței să autorizeze vânzarea a jumătate din aceste bunuri. 14. La 15 aprilie 1993, judecătorul a acceptat această cerere. 15. La 25 noiembrie 1993, bunurile în cauză au fost vândute. 16. La 6 iunie 1994, proprietatea asupra bunurilor a fost transferată la 17. La 31 octombrie 1997, sindicatul a prezentat instanței un proiect de raportare. 18. La cererea lichidatorului, la 28 noiembrie 1997, reprezentantul legal al falimentului l-a informat pe lichidar că în 1988 și, respectiv, 1990 au fost încheiate două afaceri pe care le inițiase pentru recuperarea creanțelor. 19. La 7 octombrie 1998, sindicatul a prezentat instanței raportul final al falimentului și, la 5 noiembrie 1998, instanța l-a aprobat pe acesta din urmă. 20. La 30 aprilie 1999, sindicatul a prezentat planul de repartizare a activelor în faliment și, la 3 august 1999, judecătorul a aprobat acest plan. 21. printr-o decizie din 15 octombrie 1999, instanța a închis procedura. 22. La 10 aprilie 2000, această decizie a fost afișată în instanță. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 23. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârile Campagnano c. Italia 77955/01, § 19-22, 23 martie 2006), Albanese c. Italia 77924/01, § 23-26, 23 martie 2006) și Vitiello c. Italia 77962/01, § 17-20, 23 martie 2006). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALOCATE DIN ARTICOLELE 8 ALE CONVENȚIEI ȘI 2 DIN PROTOCOLUL N 24. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la respectarea corespondenței, în special din cauza duratei procedurii. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, se plânge de limitarea libertății sale de circulație, în special din cauza duratei procedurii. art. 8 din Convenție Orice persoană are dreptul la respectarea... corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât dacă această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile de la. art. 2 din Protocolul nr Oricine se află în mod regulat pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber și să își aleagă liber reședința. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv țara sa. exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, menținerii ordinii publice, prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților d Cu privire la admisibilitate 25. Guvernul susține că această cerere ar trebui respinsă pentru depășirea termenului de șase luni. Apoi, el arată că reclamantul ar fi putut să se plângă de prelungirea incapacităților care derivă din punerea sa în faliment în fața instanței de apel competente în conformitate cu legea Pinto. 26. Reclamantul observă că această cerere a fost introdusă înainte de intrarea în vigoare a Legii Pinto. 27. Curtea constată că decizia de încheiere a procedurii de faliment a devenit definitivă la 25 aprilie 2000, în conformitate cu art. 119 din Legea privind falimentul. Această cerere a fost introdusă în termenul de șase luni prevăzut de art. 35 alineatul (1) din Convenție, excepția guvernului trebuie respinsă. 28. Apoi, Curtea constată că, în Hotărârea nr. 362 din 2003, depusă la 14 martie 2003, În ianuarie 2003, Curtea de Casație a recunoscut pentru prima dată că despăgubirea morală pentru durata procedurilor de faliment trebuie să țină seama, printre altele, de prelungirea incapacităților care derivă din statutul de "avariat." 29. Curtea reamintește că, începând cu 14 iulie 2003, hotărârea nr. 362 din 2003 nu mai poate fi ignorat de către public și că aceaceasta este de la această dată că trebuie să fie solicitată de la Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö la 25 aprilie 2000, având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia observă că, la acea dată, reclamantul nu ar fi putut să se plângă în mod eficient de incapacitatea de a deriva din faliment, în special din cauza duratei procedurii; prin urmare, Comisia consideră că excepția guvernului trebuie respinsă (a se vedea Sgattoni, citată anterior, §§ 44-49). 31. Curtea constată că această parte a respondenței nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 32. Guvernul observă că reclamantul a omis să depună bilanțul societății în termen de 24 de ore de la declarația sa de faliment, ceea ce conduce la o încetinire a procedurii. 33. Reclamantul se referă la observațiile prezentate de instanța din Pistoia potrivit cărora: nu reiese din dosar că reclamantul a omis sau a întârziat depunerea documentelor contabile sau că acestea au fost păstrate astfel încât să împiedice reconstrucția cauzelor societății și a operațiunilor sale comerciale 34. Curtea amintește că procedura de faliment a început la 21 În noiembrie 1985, data la care s-a încheiat procedura a fost 15 octombrie 1999, data la care s-a depus decizia de încheiere a procedurii și, prin urmare, a durat aproximativ 14 ani și cinci luni. În opinia Curții, această durată a dus la ruperea echilibrului între interesul general față de plata creditorilor falimentului și interesul reclamantului față de respectarea corespondenței și a libertății sale de circulație (a se vedea, mutatis mutandis, Luordo c. Italia 32190/96, CEDH 2003 IX). 35. Prin urmare, a existat o încălcare a articolelor 8 din Convenție și 2 din Protocolul nr. II. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. Acest articol este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 37. Curtea arată că reclamantul a omis să introducă o cale de atac în fața instanței judecătorești competente în sensul Legii Pinto. Această parte a cererii trebuie, prin urmare, respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. III. PE LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 39. Reclamantul solicită 168 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 100 EUR. 40. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 25 000 EUR pentru prejudiciul moral. Prospătură și cheltuieli de judecată 42. Reclamantul solicită, de asemenea, 9 326,13 EUR, plus contribuția pentru casa de avocatură și taxa pe valoarea adăugată, pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 4 000 EUR pentru procedura în fața acesteia și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe art. 8 din convenție și pe art. 2 din Protocolul nr. 4 și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a fost încălcată art. 8 din convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 25 000 EUR (85 000 EUR) pentru daune morale și 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 8 iunie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger ošjan M. Zupančič Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-29
0,97
AFFAIRE LA FRAZIA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE LA FRAZIA c. ITALIE (Requête n o 3653/02) ARRÊT STRASBOURG 29 juin 2006 DÉFINITIF 11/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2006-05-24
0,97
AFFAIRE FRANCESCO MORETTI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE FRANCESCO MORETTI c. ITALIE (Requête n o 10399/02) ARRÊT STRASBOURG 24 mai 2006 DÉFINITIF 11/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2005-10-06
0,97
AFFAIRE SGATTONI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SGATTONI c. ITALIE (Requête n o 77132/01) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2005 DÉFINITIF 15/02/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2006-06-08
0,96
AFFAIRE ZICCARDI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ZICCARDI c. ITALIE (Requête n o 27394/02) ARRÊT STRASBOURG 8 juin 2006 DÉFINITIF 08/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2006-06-29
0,96
AFFAIRE VERTUCCI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE VERTUCCI c. ITALIE (Requête n o 29871/02) ARRÊT STRASBOURG 29 juin 2006 DÉFINITIF 11/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă