ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, prin sentința penală nr. 354 din 17 septembrie 2002, definitivă prin neapelare, a condamnat pe inculpatul M.V.D.a pedeapsa de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. De asemenea, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus perioada executată de la 19 iunie 2002, la zi. S-a reținut că, la 16 iunie 2002, prin amenințări și violență, inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale orale cu partea vătămată, minorul B.F.G., în vârstă de 11 ani și 6 luni. Împotriva acestei sentințe, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare – întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc.

pen., susținând că este contrară legii, instanța neaplicând inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen. – modificat prin O.U.G. nr. 89 din 26 iunie 2001 – actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acestuia sau profitând de imposoibilitatea ei de a se apăra ori de a-și expreima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Alineatul 3 teza I al aceluiași articol prevede că pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Totodată, conform art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani (alin.1 și 3). Cum, în cauză, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în mod nelegal instanța nu i-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. În acest sens, recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În temeiul art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., se va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din același cod pe o perioadă de 3 ani. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 354 din 17 septembrie 2002 a Tribunalului Brăila, privind pe intimatul inculpat M.V.D. Casează hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. În baza art. 20 raportat la art.197 alin. (1), (3) C. pen. interzice inculpatului M.V.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit.a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. Menține restul dispozițiilor. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.