ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 549/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Brăila, prin sentința penală nr. 354 din 17 septembrie 2002, definitivă prin

neapelare, a condamnat pe inculpatul M.V.D.a pedeapsa de 6 ani închisoare

pentru tentativă la infracțiunea de

viol, prevăzută de

art. 20 raportat la art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

De

asemenea, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus

perioada executată de la 19 iunie 2002, la zi.

S-a

reținut că, la 16 iunie 2002, prin amenințări și violență, inculpatul a

încercat să întrețină raporturi sexuale orale cu partea vătămată, minorul B.F.G.,

în vârstă de 11 ani și 6 luni.

Împotriva

acestei sentințe, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare – întemeiat pe dispozițiile

art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen.,

susținând că este contrară legii, instanța neaplicând inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi.

Recursul

în anulare este întemeiat.

Potrivit

art. 197 alin. (1) C. pen. – modificat prin O.U.G. nr. 89 din 26 iunie 2001 –

actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex,

prin constrângerea acestuia sau profitând  de imposoibilitatea ei de a se apăra

ori de a-și expreima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și

interzicerea unor drepturi.

Alineatul

3 teza I al aceluiași articol prevede că pedeapsa este închisoarea de la 10 la

20 ani și interzicerea unor drepturi dacă victima nu a împlinit vârsta de 15

ani.

Totodată,

conform art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a

interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această

pedeapsă, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2

ani (alin.1 și 3).

Cum, în

cauză, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare

pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., în mod nelegal instanța nu i-a aplicat și

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În

acest sens, recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis, cu

consecința casării hotărârii atacate numai cu privire la aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi. În temeiul art. 20 raportat la art.

197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., se va interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din același cod pe o perioadă de 3 ani.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței și se va dispune ca onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție  împotriva sentinței penale nr. 354  din 17

septembrie 2002  a Tribunalului Brăila, privind pe intimatul inculpat  M.V.D.

Casează

hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi.

În

baza art. 20 raportat la art.197 alin. (1), (3) C. pen. interzice inculpatului M.V.D.

drepturile prevăzute de art. 64 lit.a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

Menține

restul dispozițiilor.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de

400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 ianuarie  2004.