ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1340/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Roman, prin sentința penală nr. 894 din 28 noiembrie 1996, a condamnat la inculpatul P.G. la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit această pedeapsă cu cea de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare. Totodată, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamț și s-a dispus executarea acesteia în regim de detenție.

Hotărând astfel, judecătoria a reținut, în fapt, că, la 3 mai 1996, inculpatul a lovit-o pe sora sa C.M., cauzându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare 12-13 zile de îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 126 din 25 aprilie 1997, Tribunalul Neamț a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și pct. 7 1 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare prin care consideră hotărârile pronunțate cu încălcarea legii, întrucât s-a reținut greșit starea de recidivă a inculpatului, iar revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare este contrară legii.

Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare fondat, urmând a fi respins. 1. În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la reținerea greșită a stării de recidivă, se constată din fișa de cazier judiciar a inculpatului P.G. că acesta a fost condamnat, prin sentința penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, modificată prin decizia penală nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamț, definitivă prin nerecurare, la un an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 182 C. pen.

Fapta inculpatului, dedusă judecății în cauza de față a fost comisă la 3 mai 1996, deci anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, respectiv, la 16 septembrie 1996, astfel că, în raport cu prevederile art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul nu se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, cum în mod greșit au reținut cele două instanțe. 2. Fondat se dovedește și motivul de recurs, privind greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, în baza art. 83 C. pen., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 85 alin. (1) din același cod.

În acest sens, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșește o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

Or, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., la 3 mai 1996, iar hotărârea anterioară, prin care a fost condamnat la un an și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a rămas definitivă la 16 septembrie 1996, situație în care, instanțele trebuiau să dispună anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni, să constate că faptele săvârșite sunt concurente [(art. 33 lit. a) ] , iar conform art. 34 lit. b) C. pen., trebuia să contopească pedepsele în cea mai grea, de un an și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să o execute pe aceasta din urmă.

Cu luarea în considerare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C. pen., dar și a datelor referitoare la persoana inculpatului, care este deosebit de bolnav, ce rezultă din actele medicale aflate în dosarul cauzei, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel că, potrivit art. 85 alin. (3), coroborat cu art. 81 și în condițiile art. 82, cu aplicarea art. 13 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani și 4 luni. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de recurs în anulare invocate, în baza art. 414 1 alin. (1), coroborat cu art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, privind pe inculpatul P.G., va casa hotărârile atacate și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 894 din 28 noiembrie 1996 a Judecătoriei Roman și deciziei penale nr. 126 R din 25 aprilie 1997 a Tribunalului Neamț, privind pe inculpatul P.G. Casează hotărârile atacate, cu privire la: greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 83, art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) și ale art. 71, raportat la art. 64 din același cod, texte de lege pe care le înlătură; neaplicarea prevederilor art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a) și ale art. 13 C. pen. și la pedeapsa de executat. Conform art. 85 alin. (1) C. pen., anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, modificată prin decizia nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamț.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.G. să execute, în final, pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, infracțiunile fiind concurente. În temeiul art. 85 alin. (3), coroborat cu art. 81 și în condițiile art. 82, cu aplicarea art. 13 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani și 4 luni. Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.