ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1340/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Roman, prin sentința

penală nr. 894 din 28 noiembrie 1996, a condamnat la inculpatul P.G. la 6 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe,

prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Conform art. 39 alin. (1), raportat

la art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit această pedeapsă cu cea de un

an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 826 din 10 octombrie

1995 a Judecătoriei Roman, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de

un an și 4 luni închisoare.

Totodată, s-a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin

decizia penală nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamț și s-a dispus

executarea acesteia în regim de detenție.

Hotărând astfel, judecătoria a

reținut, în fapt, că, la 3 mai 1996, inculpatul a lovit-o pe sora sa C.M.,

cauzându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare 12-13 zile de îngrijiri

medicale.

Prin decizia penală nr. 126 din 25

aprilie 1997, Tribunalul Neamț a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 409 și a art. 410

alin. (1) partea I pct. 7 și pct. 7

1

C. proc. pen., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare prin care consideră hotărârile pronunțate cu încălcarea legii,

întrucât s-a reținut greșit starea de recidivă a inculpatului, iar revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare este contrară legii.

Examinând hotărârile atacate în raport

de cazurile de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare fondat, urmând a fi

respins.

de recurs, referitor la reținerea greșită a stării de recidivă, se constată din

fișa de cazier judiciar a inculpatului P.G. că acesta a fost condamnat, prin

sentința penală nr. 826 din 10 octombrie 1995 a Judecătoriei Roman, modificată

prin decizia penală nr. 399 din 6 septembrie 1996 a Tribunalului Neamț, definitivă

prin nerecurare, la un an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de

art. 182 C. pen.

Fapta inculpatului, dedusă judecății

în cauza de față a fost comisă la 3 mai 1996, deci anterior rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de vătămare corporală

gravă, respectiv, la 16 septembrie 1996, astfel că, în raport cu prevederile

art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul nu se afla în stare de recidivă postcondamnatorie,

cum în mod greșit au reținut cele două instanțe.

recurs, privind greșita revocare a suspendării condiționate a executării

pedepsei de un an și 4 luni închisoare, în baza art. 83 C. pen., în cauză fiind

aplicabile dispozițiile art. 85 alin. (1) din același cod.

În acest sens, dacă se descoperă că

cel condamnat mai săvârșește o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii

prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia,

pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului

de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează

aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau

recidivă.

Or, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., la 3 mai 1996, iar

hotărârea anterioară, prin care a fost condamnat la un an și 4 luni închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a rămas definitivă la 16

septembrie 1996, situație în care, instanțele trebuiau să dispună anularea

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni, să constate

că faptele săvârșite sunt concurente [(art. 33 lit. a)

]

, iar conform art. 34 lit. b) C. pen., trebuia să

contopească pedepsele în cea mai grea, de un an și 4 luni închisoare, urmând ca

inculpatul să o execute pe aceasta din urmă.

Cu luarea în considerare a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C.

pen., dar și a datelor referitoare la persoana inculpatului, care este deosebit

de bolnav, ce rezultă din actele medicale aflate în dosarul cauzei, Curtea

apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia,

astfel că, potrivit art. 85 alin. (3), coroborat cu art. 81 și în condițiile

art. 82, cu aplicarea art. 13 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani și 4 luni.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de recurs

în anulare invocate, în baza art. 414

1

alin. (1), coroborat cu art.

385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, privind pe inculpatul P.G., va casa hotărârile atacate și

va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 894 din 28 noiembrie 1996 a Judecătoriei Roman

și deciziei penale nr. 126 R din 25 aprilie 1997 a Tribunalului Neamț, privind

pe inculpatul P.G.

Casează hotărârile atacate, cu

privire la: greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 83,

art. 39 alin. (1), art. 34 lit. b) și ale art. 71, raportat la art. 64 din

același cod, texte de lege pe care le înlătură; neaplicarea prevederilor art.

85 alin. (1), art. 33 lit. a) și ale art. 13 C. pen. și la pedeapsa de

executat.

Conform art. 85 alin. (1) C. pen.,

anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 826 din 10 octombrie

1995 a Judecătoriei Roman, modificată prin decizia nr. 399 din 6 septembrie

1996 a Tribunalului Neamț.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, cu pedeapsa

aplicată în cauză, de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.G. să execute,

în final, pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, infracțiunile fiind

concurente.

În temeiul art. 85 alin. (3),

coroborat cu art. 81 și în condițiile art. 82, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare

de 3 ani și 4 luni.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc.

pen., atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.