ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 303/2003

D E C I Z I A NR.303 DOSAR NR. 2751/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.F. împotriva deciziei penale nr.144 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța. S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat D.C. apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, întreruperea executării pedepsei în baza prevederilor art.453 lit.c raportat la art.455 Cod procedură penală. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Recurentul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, condamnatul C.F., a solicitat în baza art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.632/2000 a Tribunalului București) motivând că membrii familiei sunt bolnavi, iar casa necesită reparații. Prin sentința penală nr.26 din 19 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Tulcea s-a respins, ca nefondată, cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnat. Împotriva hotărârii, la data de 26 aprilie 2002, condamnatul a declarat apel.

Prin decizia penală nr.144 din 4 iunie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnatul C.F. În motivarea soluției, s-a reținut că de la comunicarea dispozitivului sentinței penale nr.26 din 19 februarie 2002, respectiv, 27 februarie 2002, au trecut mai mult de 10 zile, până la declararea apelului – la data de 26 aprilie 2002, așa încât, nefiind respectat termenul de declarare a apelului prevăzut de art.363 Cod procedură penală, apelul este tardiv. În termen legal, împotriva hotărârii - de mai sus - a declarat recurs condamnatul care nu l-a motivat în scris. Prin motivele orale, s-a solicitat admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei, fiind realizate cerințele prevăzute de art.453 lit.c Cod procedură penală.

Recursul este nefondat. Prin decizia penală recurată, instanța de apel a respins corect apelul declarat de condamnat cu nerespectarea termenului prevăzut de art.363 Cod procedură penală. În conformitate cu aceste dispoziții, termenul de apel este de 10 zile și pentru condamnat curgea de la data comunicării copiei după dispozitivul sentinței apelate. În speță, condamnatului i s-a comunicat copia dispozitivului la 27 februarie 2002, semnând personal de primire (fila 21 dosar fond), și a declarat apel la 23 aprilie 2002, cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât, în mod legal instanța a respins ca tardiv apelul, potrivit art. 379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, în cauză, nefiind aplicabile nici prevederile referitoare la repunerea în termen.

În această situație se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică iar critica vizând fondul cauzei nu poate fi examinată în contextul în care apelul s-a respins ca tardiv, hotărârea primei instanțe rămânând definitivă potrivit art.416 pct.2 lit.a Cod procedură penală, respectiv, la data când nu s-a declarat apel în termen. Pentru aceste considerente în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.F. împotriva deciziei penale nr.144 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.