ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 iunie 2001, Societatea comercială „R.2 L.V.” SRL solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Financiară Galați să se dispună anularea parțială a deciziei nr. 654 din 11 mai 2000 emisă de primul pârât, a dispoziției nr. 132 din 27 decembrie 2000 emisă de pârâta secundă, precum și a procesului-verbal de control încheiat la 29 septembrie 2000 de un inspector al celei de a treia pârâte, ca nelegale. De asemenea, a cerut exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului a sumei totale de 658.889.499 lei, reprezentând impozit pe profit (435.413.299 lei) și majorări de întârziere aferente (223.476.100 lei).

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu Societatea comercială „M.” SA un contract de asociere în participațiune prin care aceasta se obliga să-i pună la dispoziție spațiul comercial în suprafață de 1811,32 mp, proprietatea sa, împreună cu toate datoriile existente, în vederea realizării unei expoziții cu vânzare angro și en detail, de bunuri diverse, urmând ca profitul obținut să fie împărțit în procentele stabilite prin art.14. A precizat că în realitate, cheltuiala considerată de organele de control ca nedeductibilă fiscal, nu reprezintă o sumă fixă achitată pentru asocierea în participațiune, ci contravaloarea chiriei plătite pentru spațiul comercial pus la dispoziția societății de către cealaltă parte contractantă.

In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 4 (4) din O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit art. 977 C. civ. și art. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1992. Prin sentința civilă nr. 122/F din 23 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut în esență, că din interpretarea dispozițiilor contractuale și a probelor administrate rezultă că suma plătită de reclamantă reprezintă o cheltuială importantă pentru aceasta, iar în același timp, un venit exclusiv pentru asociatul său Societatea comercială „M.” SA nicidecum o cheltuială a asocierii în înțelesul art. 4 alin. (6) lit. k) din O.G.

nr. 70/1994. S-a concluzionat că sumele de bani astfel plătite de reclamantă sunt deductibile fiscal și în raport de contractul încheiat, ele nu au caracterul unei cheltuieli cu asocierea în participațiune. Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați. Recurenta a susținut că prima instanță nu și-a motivat soluția, devreme ce în considerentele hotărârii nu sunt arătate argumentele care i-au format convingerea că în speță nu ar fi vorba despre plăți angajate în cadrul unei asocieri în participațiune. Curtea de apel a ignorat faptul că prin decizia civilă nr. 521/R din 28 mai 2002 , rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, natura evidentă a contractului încheiat de societățile comerciale, anume aceea a unei asocieri în participațiune.

Lipsa de motivare a sentinței recurate, face imposibilă nu numai critica ci și exercitarea controlului jurisdicțional de către instanța de judecată superioară. Criticile sunt întemeiate. Deși a reținut că între reclamanta Societatea comercială „R.2 L.V.” SRL și Societatea comercială „M.” SA s-a încheiat un contract de asociere în participațiune în considerentele finale ale hotărârii, instanța de fond a apreciat că în realitate, sumele plătite de reclamantă pentru folosirea spațiului comercial sunt deductibile fiscal, deoarece ele nu au avut caracterul unei cheltuieli cu asocierea în participațiune. Justețea acestor argumente sumare și contradictorii este însă, infirmată de soluția pronunțată de aceeași curte de apel în dosarul comercial nr. 411/2002.

Prin decizia nr. 521/R din 28 mai 2002, s-a stabilit cu autoritatea lucrului judecat, că cele două societăți comerciale nu au încheiat un contract de închiriere, așa cum a susținut recurenta, Societatea comercială „R.2 L.V.” SRL, ci un contract de asociere în participațiune. Instanța a motivat că intenția comună a părților este exprimată fără echivoc în art.3 al contractului nr. 2098 din 22 mai 1995, în care se face trimitere expresă la reglementarea asocierii în participațiune C. com., iar clauza potrivit căreia asociatul participă în asociere cu spațiul comercial și reclamanta, ca asociat titular, administrând activitatea asocierii, ține de însăși esența asocierii în participațiune. Interpretând în alt mod clauzele contractuale și apreciind că natura convenției este caracteristică unui contract de închiriere, curtea de apel a nesocotit flagrant autoritatea de lucru judecat ce rezultă dintr-o decizie rămasă irevocabilă.

Organul de control financiar și apoi, autoritățile administrative jurisdicționale au mai reținut, de altfel, împrejurarea că sumele de bani plătite de reclamantă conform contractului de asociere în participațiune nr. 2098/1995, cu titlu de cotă din asociere, nu au la bază deconturi justificative de venituri și cheltuieli determinate de operațiunile asocierii, comunicate asociatului sau în vederea înregistrării în contabilitatea proprie. In consecință, sunt incidente în cauză, prevederile art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 70/1994, conform cărora, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: sumele angajate în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit la nivelul contractului de asociere în participațiune.

Se constată deci că, reținând în mod judicios natura contractului încheiat de reclamantă cu Societatea comercială „M.” SA, precum și incidența normelor juridice precitate, organele financiare au procedat corect atunci când au stabilit în sarcina agentului economic, obligația de plată a impozitului pe profit, precum și a majorărilor de întârziere aferente, în sumă totală de 658.889.499 lei. Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 122/F din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea introdusă de „R.2 L.V.” SRL , ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004