ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 martie 2001 reclamanta S.C. M. Galați a solicitat anularea deciziei nr. 241/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 191/2000 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați pentru sumele de 1.032.959.153 lei impozit pe profit și 824.463.935 lei majorări de întârziere. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost obligată la plata sumelor de mai sus ca urmare a controlului financiar pentru perioada 1 aprilie 1999 – 31 martie 2000, referitor la sumele de 2.351.475.223 lei pentru anul 1999 și 557.594.272 lei pentru trimestrul I al anului 2000, sume provenite din contracte de asociere în participațiune.

A arătat reclamanta că această decizie este netemeinică și nelegală prin prisma dispozițiilor art. 251-256 C. com., a dispozițiilor art. 1 și art. 4 din O.G. nr. 70/1994, art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 217/1999 privind impozitul pe profit precum și a art. 101 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 privind legea contabilității. În concret a arătat că în anul 1999 a încheiat mai multe contracte de asociere în participațiune, prin punerea la dispoziție a unor spații comerciale societăților comerciale cu care s-a asociat. S-a convenit ca evidența financiar-contabilă să fie ținută de societățile comerciale cu care s-a asociat, S.C. M. S.A. Galați având un drept de control. Prin contractele încheiate s-a stabilit modul de împărțire a rezultatelor financiare, astfel că S.C.

M. S.A. Galați urma să primească cota de 15% din venit dar nu mai puțin decât o sumă fixă lunară. Prin actul de control dar și prin decizia nr. 241 din 26 februarie 2001, s-a stabilit că numai o parte din asociați au realizat profit, au întocmit deconturile din venituri și cheltuieli dar aceste deconturi au fost întocmite pentru a se evidenția fie pierderile, fie profitul redus pentru a justifica plata sumei fixe lunare. Prin aplicarea de către organele de control financiar a dispozițiilor legale s-a ajuns la situația dublei impozitări. A arătat reclamanta că au fost respectate întocmai dispozițiile art. 161 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, evidența contabilă fiind ținută de partenerul de asociere.

Cota de 15% din profitul net sau suma fixă lunară a fost contabilizată și pentru ca acestea au fost impozitate la partenerii de afaceri le-a considerat neimpozabile. Procedând la impunere și la S.C. M. S.A. s-a ajuns la o dublă impunere și la calcularea unui impozit pe profit chiar și în situația în care acesta nu a fost realizat. Prin sentința civilă nr. 59/2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, numai pentru majorările de întârziere constatându-se că reclamanta fusese scutită de plata acestora anterior deciziei nr. 241/2001 a Ministerului Finanțelor Publice. Referitor la impozitul pe profit instanța a reținut că este datorat, întrucât sumele pentru care a fost calculat reprezintă venituri Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că sumele încasate de reclamantă de la asociații în participațiune reprezintă venit net, în sensul că acestea au fost inițial impozitate la asociați. Atâta timp cât impozitarea s-a realizat la titularii asocierilor, susține recurenta, impozitarea făcută de organele fiscale reprezintă o dublă impozitare; iar în cazul în care titularul asocierii nu a obținut profit, sumele avansate recurentei lunar erau înregistrate în contabilitatea acelor societăți ca fiind cheltuieli nedeductibile. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Potrivit contractelor de asociere în participațiune încheiate de recurenta-reclamantă cu diferite societăți comerciale, aceasta trebuia să primească lunar (pentru spațiul pus acestora la dispoziție) 15% din venitul net, dar nu mai puțin de o sumă fixă lunară.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că societățile asociate nu au realizat profit asupra căruia să se calculeze impozit pe profit, situație în care suma fixă plătită reclamantei nu reprezintă profit net. Expertul a mai constatat că societatea recurentă nu a respectat dispozițiile art. 101 din H.G. nr. 704/1993 cu privire la înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor și veniturilor și a concluzionat că aceasta datorează impozitul la care a fost obligată. Nerespectarea dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 82/1991 a constat în aceea că veniturile și cheltuielile trebuiau înregistrate pe naturi și transmise pe bază de decont asociatului. Recurenta-reclamantă nu se poate apăra în sensul că, în conformitate cu clauzele contractelor de asociere în participațiune evidența financiar - contabilă s-a ținut de asociați și nu de S.C.

M. S.A. Galați, întrucât, tot în baza acelorași clauze contractuale, S.C. M. S.A. Galați avea drept de control asupra evidenței financiar-contabile. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 70/1994 recurenta este obligată la plata impozitului pe profit pentru profitul obținut și din asocierea în participațiune. Art. 4 din O.G. nr. 70/1994 menționează că la calculul profitului impozabil se au în vedere și câștigurile realizate din orice sursă de către contribuabil. În cazul asocierii în participațiune subiect impozabil este fiecare asociat, ca persoană juridică, și nu „asocierea” care nu dobândește personalitate juridică. În concluzie, pentru veniturile obținute din asociere de S.C.

M. S.A. Galați, indiferent de modul în care asociații au calculat sumele plătite, aceasta datorează impozit pe profit în baza art. 1 cu referire la art. 4 din O.G. nr. 70/1994. Cât privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. k) din O.G. nr. 70/1994 modificată prin O.G. nr. 217/1999, se constată că aceste dispoziții se referă la situațiile în care nu sunt respectate prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) și d) din O.G. nr. 70/1994 modificată și ale art. 101 din regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C.M. S.A. Galați împotriva sentinței civile nr. 59 din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2003.