ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 22 martie

2001 reclamanta S.C. M. Galați a solicitat anularea deciziei nr. 241/2001 a

Ministerului Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 191/2000 al

Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați pentru sumele de 1.032.959.153

lei impozit pe profit și 824.463.935 lei majorări de întârziere.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a

fost obligată la plata sumelor de mai sus ca urmare a controlului financiar

pentru perioada 1 aprilie 1999 – 31 martie 2000, referitor la sumele de

2.351.475.223 lei pentru anul 1999 și 557.594.272 lei pentru trimestrul I al anului

2000, sume provenite din contracte de asociere în participațiune.

A arătat reclamanta că această decizie este

netemeinică și nelegală prin prisma dispozițiilor art. 251-256 C. com., a

dispozițiilor art. 1 și art. 4 din O.G. nr. 70/1994, art. 4 alin. (2) din O.G. nr.

217/1999 privind impozitul pe profit precum și a art. 101 din regulamentul de

aplicare a Legii nr. 82/1991 privind legea contabilității.

În concret a arătat că în anul 1999 a încheiat

mai multe contracte de asociere în participațiune, prin punerea la dispoziție a

unor spații comerciale societăților comerciale cu care s-a asociat.

S-a convenit ca evidența financiar-contabilă să

fie ținută de societățile comerciale cu care s-a asociat, S.C. M. S.A. Galați

având un drept de control.

Prin contractele încheiate s-a stabilit modul de

împărțire a rezultatelor financiare, astfel că S.C. M. S.A. Galați urma să

primească cota de 15% din venit dar nu mai puțin decât o sumă fixă lunară.

Prin actul de control dar și prin decizia nr.

241 din 26 februarie 2001, s-a stabilit că numai o parte din asociați au

realizat profit, au întocmit deconturile din venituri și cheltuieli dar aceste

deconturi au fost întocmite pentru a se evidenția fie pierderile, fie profitul

redus pentru a justifica plata sumei fixe lunare.

Prin aplicarea de către organele de control

financiar a dispozițiilor legale s-a ajuns la situația dublei impozitări.

A arătat reclamanta că au fost respectate

întocmai dispozițiile art. 161 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991,

aprobat prin H.G. nr. 704/1993, evidența contabilă fiind ținută de partenerul

de asociere.

Cota de 15% din profitul net sau suma fixă

lunară a fost contabilizată și pentru ca acestea au fost impozitate la

partenerii de afaceri le-a considerat neimpozabile. Procedând la impunere și la

S.C. M. S.A. s-a ajuns la o dublă impunere și la calcularea unui impozit pe

profit chiar și în situația în care acesta nu a fost realizat.

Prin sentința civilă nr. 59/2002 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost

admisă în parte, numai pentru majorările de întârziere constatându-se că

reclamanta fusese scutită de plata acestora anterior deciziei nr. 241/2001 a

Ministerului Finanțelor Publice.

Referitor la impozitul pe profit instanța a

reținut că este datorat, întrucât sumele pentru care a fost calculat reprezintă

venituri

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că sumele

încasate de reclamantă de la asociații în participațiune reprezintă venit net,

în sensul că acestea au fost inițial impozitate la asociați.

Atâta timp cât impozitarea s-a realizat la

titularii asocierilor, susține recurenta, impozitarea făcută de organele

fiscale reprezintă o dublă impozitare; iar în cazul în care titularul asocierii

nu a obținut profit, sumele avansate recurentei lunar erau înregistrate în

contabilitatea acelor societăți ca fiind cheltuieli nedeductibile.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit contractelor de asociere în

participațiune încheiate de recurenta-reclamantă cu diferite societăți

comerciale, aceasta trebuia să primească lunar (pentru spațiul pus acestora la

dispoziție) 15% din venitul net, dar nu mai puțin de o sumă fixă lunară.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în

cauză rezultă că societățile asociate nu au realizat profit asupra căruia să se

calculeze impozit pe profit, situație în care suma fixă plătită reclamantei nu

reprezintă profit net. Expertul a mai constatat că societatea recurentă nu a

respectat dispozițiile art. 101 din H.G. nr. 704/1993 cu privire la

înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor și veniturilor și a concluzionat

că aceasta datorează impozitul la care a fost obligată.

Nerespectarea dispozițiilor art. 101 din Legea

nr. 82/1991 a constat în aceea că veniturile și cheltuielile trebuiau

înregistrate pe naturi și transmise pe bază de decont asociatului.

Recurenta-reclamantă nu se poate apăra în sensul că, în conformitate cu

clauzele contractelor de asociere în participațiune evidența financiar -

contabilă s-a ținut de asociați și nu de S.C. M. S.A. Galați, întrucât, tot în

baza acelorași clauze contractuale, S.C. M. S.A. Galați avea drept de control

asupra evidenței financiar-contabile.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. a)

din O.G. nr. 70/1994 recurenta este obligată la plata impozitului pe profit

pentru profitul obținut și din asocierea în participațiune. Art. 4 din O.G. nr.

70/1994 menționează că la calculul profitului impozabil se au în vedere și

câștigurile realizate din orice sursă de către contribuabil.

În cazul asocierii în participațiune subiect

impozabil este fiecare asociat, ca persoană juridică, și nu „asocierea” care nu

dobândește personalitate juridică.

În concluzie, pentru veniturile obținute din

asociere de S.C. M. S.A. Galați, indiferent de modul în care asociații au

calculat sumele plătite, aceasta datorează impozit pe profit în baza art. 1 cu

referire la art. 4 din O.G. nr. 70/1994.

Cât privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor

art. 6 alin. (1) lit. k) din O.G. nr. 70/1994 modificată prin O.G. nr. 217/1999,

se constată că aceste dispoziții se referă la situațiile în care nu sunt

respectate prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) și d) din O.G. nr. 70/1994

modificată și ale art. 101 din regulamentul de aplicare a Legii contabilității

nr. 82/1991.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi

respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a

sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C.M.

S.A. Galați împotriva sentinței civile nr. 59 din 25 aprilie 2002 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11

noiembrie 2003.