ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.458 din 13 mai 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 C. pen. S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 65 C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 585.000 lei despăgubiri civile către I.M. În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 22 octombrie 2002, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în baza probelor administrate că la data de 14 februarie 2002, în jurul orelor 15,00, partea vătămată I.M. se afla în apropierea unei stații RATB lângă o patiserie, moment în care s-au apropiat de ea inculpatul, fratele și mama acestuia, respectiv numiții D.F. și M.E. Sesizând că partea vătămată a scos din geantă portofelul pentru a achita produsele de patiserie ce urma să le achiziționeze, numitul D.F. i-a sustras portofelul pe care l-a plasat inculpatului D.N. În aceste condiții, partea vătămată a început să strige după ajutor, deși era înconjurată de cei trei care o și bruscau.

Alertată de strigătele părții vătămare, martora C.C. a încercat să intervină pentru a o ajuta pe aceasta să-și recupereze portofelul dar a fost lovită cu pumnul în față de inculpatul D.N., moment care a fost văzut de martora C.D. și care l-a recunoscut din grup pe inculpatul D.N. ca fiind acela care, în data de 14 ianuarie 2002 a lovit-o pe martora C.C. Deoarece partea vătămată alertase lumea din jur și-i indica pe frații D. ca autori ai infracțiunii, D.F. care reprimise portofelul de la inculpat, l-a aruncat la rândul său în direcția martorului V.Ș. După ce portofelul a căzut jos, numita M.E. l-a luat și a dispărut din zonă fiind urmată imediat de fii săi. Curtea de Apel Bucureștu, secția I penală, prin decizia nr.342 din 24 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat . Prin recursul declarat, inculpatul D.N.

a solicitat casarea deciziei atacate și, după rejudecare, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă. Recursul declarat nu este fondat. La individualizarea pedepsei, instanțele în mod corect, au reținut, potrivit art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, în public, de trei persoane care au înconjurat victima și au lovit-o precum și de persoana inculpatului, care, contrar evidentelor a negat săvârșirea faptei. Având în vedere cele expuse, se consideră că numai pedeapsa, în cuantumul aplicat, este în măsură să asigure atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 342 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2002 la 8 ianuarie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.