ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 81/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor  din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.458 din 13 mai 2003, Tribunalul București, secția a II-a

penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și  alin. (2

1

) lit. a) C.

pen. l-a condamnat pe inculpatul

D.N.

la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 - 64 C. pen.

S-a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 65 C. pen.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 585.000 lei despăgubiri  civile către I.M.

În baza

art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 22 octombrie 2002, iar în baza art. 350

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Inculpatul

a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în baza probelor administrate

că la data de 14 februarie 2002, în jurul orelor 15,00, partea vătămată I.M. se

afla în apropierea unei stații RATB lângă o patiserie, moment în care s-au

apropiat de ea inculpatul, fratele și mama acestuia, respectiv numiții D.F. și M.E.

Sesizând

că partea vătămată a scos din geantă portofelul pentru a achita produsele de

patiserie ce urma să le achiziționeze, numitul D.F. i-a sustras portofelul pe

care l-a plasat inculpatului D.N.

În

aceste condiții, partea vătămată a început să strige după  ajutor, deși era

înconjurată de cei trei care o și bruscau. Alertată de strigătele  părții

vătămare, martora C.C. a încercat să intervină pentru a o ajuta pe aceasta

să-și recupereze portofelul  dar a fost lovită cu pumnul în  față de inculpatul

D.N., moment care a fost văzut de martora C.D. și care l-a recunoscut din grup

pe inculpatul D.N. ca fiind acela care, în data de 14 ianuarie 2002 a lovit-o

pe martora C.C.

Deoarece

partea vătămată alertase lumea din jur și-i indica pe frații D. ca autori ai

infracțiunii, D.F. care reprimise portofelul de la inculpat, l-a aruncat la

rândul său în direcția martorului V.Ș. După ce portofelul a căzut jos, numita M.E.

l-a luat și a dispărut din zonă fiind urmată imediat de fii săi.

Curtea

de Apel Bucureștu, secția I penală,  prin decizia nr.342 din 24 iunie 2003, a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat .

Prin

recursul  declarat, inculpatul D.N. a solicitat casarea deciziei atacate și,

după rejudecare, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă.

Recursul

declarat nu este fondat.

La

individualizarea pedepsei,  instanțele în mod corect, au reținut, potrivit art.

72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al  faptei săvârșite, în public,

de trei persoane care au înconjurat victima și au lovit-o  precum și de

persoana inculpatului, care, contrar evidentelor a negat săvârșirea faptei.

Având

în vedere cele expuse, se consideră că numai pedeapsa, în cuantumul aplicat,

este  în măsură să asigure atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat, cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr.

342 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22

octombrie 2002  la 8 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 ianuarie 2004.