ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C
I Z I A NR.590
DOSAR NR.3163/2002
S-a
luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.O.M. împotriva deciziei
penale nr.367 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.
S-a
prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din
oficiu, avocat Z.C., lipsind intimata parte vătămată I.M.D.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la
reducerea pedepsei.
Procurorul
a cerut respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind just
individualizată.
Inculpatul
a fost de acord cu susținerile apărătorului, făcând precizarea că recunoaște
săvârșirea faptei în alte împrejurări.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr.456/2002 a Tribunalului București, în baza art.211 alin.2
lit.d și e din Codul penal a fost condamnat inculpatul D.O.M la 8 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b
din Codul penal.
In
baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a restului de 2 ani,
8 luni și 19 zile îngrijiri medicale rămas neexecutat din pedeapsa de
11 ani închisoare aplicată prin sentința penală
nr.145/1994 a Tribunalului București,
rest pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca în final inculpatul
să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a
luat act că paguba părții vătămate I.M.D.a fost reparată prin restituire.
S-a
computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
Inculpatul
a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a hotărî astfel instanța a reținut că, la 23 decembrie 2001, orele 22,30,
inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată I.M.D. pe Aleea Covasna din București
și a deposedat-o prin violență de geanta ce conținea lucruri personale.
Curtea
de Apel București prin decizia penală nr.367 din 25 iunie 2002 a respins ca
nefondat apelul inculpatului care a cerut reducerea pedepsei.
Impotriva
deciziei a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârile pentru modul de
individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, motiv de casare
prevăzut de art.385
9
pct.14 din Codul de procedură penală.
Recursul
nu este fondat.
Potrivit
art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
In
cauză inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie în formă calificată pentru
care legea prevede pedeapsa de la 5 la 20 de ani închisoare. Pedeapsa
aplicată de 8 ani închisoare este mai apropiată de limita minimă prevăzută de
lege. Inculpatul a mai fost condamnat și s-a liberat condiționat din
executarea pedepsei anterioare, dovedind perseverență în conduita antisocială.
Nu există împrejurări de natură să atenueze răspunderea sa penală.
Prin
urmare, individualizarea pedepsei este corectă, sancțiunea nefiind exagerată.
Nu
există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o situație
mai favorabilă.
Așa
fiind, Curtea în baza art.385
15
pct.1 lit.b din Codul de procedură
penală va respinge recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge
recursul declarat de inculpatul D.O.M. împotriva deciziei penale nr.367 din 25
iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Deduce
din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 24 decembrie 2001
la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din
care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 6 februarie 2003.