ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2003

D E C I Z I A NR.590 DOSAR NR.3163/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.O.M. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală. S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Z.C., lipsind intimata parte vătămată I.M.D. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei. Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind just individualizată. Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului, făcând precizarea că recunoaște săvârșirea faptei în alte împrejurări.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr.456/2002 a Tribunalului București, în baza art.211 alin.2 lit.d și e din Codul penal a fost condamnat inculpatul D.O.M la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal. In baza art.61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată a restului de 2 ani, 8 luni și 19 zile îngrijiri medicale rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.145/1994 a Tribunalului București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.

S-a luat act că paguba părții vătămate I.M.D.a fost reparată prin restituire. S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, la 23 decembrie 2001, orele 22,30, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată I.M.D. pe Aleea Covasna din București și a deposedat-o prin violență de geanta ce conținea lucruri personale. Curtea de Apel București prin decizia penală nr.367 din 25 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului care a cerut reducerea pedepsei. Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârile pentru modul de individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art.385 9 pct.14 din Codul de procedură penală.

Recursul nu este fondat. Potrivit art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. In cauză inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa de la 5 la 20 de ani închisoare. Pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare este mai apropiată de limita minimă prevăzută de lege. Inculpatul a mai fost condamnat și s-a liberat condiționat din executarea pedepsei anterioare, dovedind perseverență în conduita antisocială.

Nu există împrejurări de natură să atenueze răspunderea sa penală. Prin urmare, individualizarea pedepsei este corectă, sancțiunea nefiind exagerată. Nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o situație mai favorabilă. Așa fiind, Curtea în baza art.385 15 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de inculpatul D.O.M. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 24 decembrie 2001 la 6 februarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.