PRUDNIKOV AND PRUDNIKOVA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PRUDNIKOV AND PRUDNIKOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
DECIZIA nr. 9661/02 de către Vladimir PRUDNIKOV și Olga PRUDNIKOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 9 martie 2006 în calitate de ședință compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan, Caflisch dna Tsatsa Nikolovska Kovler Doamna A. Gyulumyan David Thór Björgvinsson și V. Berger, secretarul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 27 decembrie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Reclamanții, dl Vladimir Nikolayevich Prudnikov și dna Olga Ivanovna Prudnikova, sunt resortisanți ruși născuți în 1936 și, respectiv, 1938, și locuiesc în satul Kosulino din regiunea Sverdlovsk. Reclamanții sunt soț și soție. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de compensare La 29 ianuarie 2000, fiul reclamantului a fost ucis într-un accident de trafic comis de șoferul unei mașini care a aparținut unei unități militare. Primul reclamant a depus în judecată unitatea militară în tort. La 27 aprilie 2000, Curtea Militară a lui Yekaterinburg Garrison a acordat primul reclamant 25.000 de ruble ruse (RUR, aproximativ 913 euro) ca compensare pentru prejudiciu moral. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală. La 16 iunie 2000, Curtea militară a trimis o scrisoare de execuție în unitatea militară. La 22 iunie 2005, hotărârea a fost executată în întregime. Procedura privind prestațiile sociale La 6 iunie 2000, reclamanții au solicitat fără succes fostul angajator al fiului său să le ofere anumite prestații sociale. La 22 iunie 2000, reclamanții au transmis aceeași cerere Curții de District Beloyarskiy. Se pare că, la 11 iunie 2000, Curtea de District Beloyarskiy și-a respins cererea deoarece reclamanții au trebuit să-l prezinte serviciilor sociale. Reclamanții nu au apelat la o instanță de instanție superioră. Procedințe privind titlul unui apartament În 1997 fiul reclamantului a achiziționat titlul într-un apartament. După moartea fiului, reclamanții și-au transferat drepturile de moștenire, inclusiv drepturile de apartament, la văduva fiului lor. La 12 octombrie 2001, reclamanții au depus o acțiune în fața Curții de district Beloyarskiy împotriva fostei soții lor. Reclamanții au solicitat instanței să își mențină titlul în apartament. La 22 iulie 2003, Curtea Regională Sverdlovsk, în ultima instanță, a respins acțiunea reclamanților. Curtea a remarcat că în 2000 reclamanții și-au transferat în mod legal drepturile de moștenire la văduva fiului lor. Reclamanții se plângea că fiul lor a fost ucis într-un accident de trafic, că hotărârea din 27 aprilie 2000 nu a fost pusă în aplicare, că nu au fost acordate beneficii de către fostul angajator al fiului lor, că procedura privind titlul apartamentului a fost lungă și nedrept, că instanța a interpretat greșit faptele și că apartamentul lor a fost eliminat. La 18 mai 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 19 august 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamanții au fost invitați să prezinte observații scrise în răspuns până la 27 octombrie 2005. La 22 septembrie 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamanților. Termenul de depunere a observațiilor reclamanților nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamanților cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 27 octombrie 2005, la 12 decembrie 2005, reclamanții au fost informați prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. După cum rezultă din avizul de primire care a revenit la Curte, scrisoarea din 12 decembrie 2005 a ajuns la reclamanții la 27 decembrie 2005. Reclamanții nu au răspuns. Curtea reamintește art. 37 § 1 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamanții au fost solicitați să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei și au primit ulterior un aviz cu privire la aceasta. Reclamanții au fost, de asemenea, informați cu privire la o consecință a nerespectării acestora. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamanții nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din lista în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului