ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr.219 din 10

septembrie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia

.

S-a

prezentat:  inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales.

Au

lipsit intimatele părți civile P.S. și B.L.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la

schimbarea încadrării juridice dată faptei în art.183 Cod penal.

În

subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.

Procurorul

a cerut respingerea recursului, ca nefondat, considerând că încadrarea juridică

este corectă, iar pedeapsa aplicată just individualizată.

Inculpatul

a fost de acord cu concluziile apărătorului.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr.91 din 15 aprilie 2002 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul P.N.

la 17 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.174 Cod penal

raportat la art.175 lit.c din Codul penal și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 Cod penal și s-a computat din

durata pedepsei perioada detenției preventive.

Inculpatul

a fost obligat la 8 milioane lei despăgubiri către partea civilă B.L. și la 30

milioane lei daune morale către minorul P.N.V. și la 500.000 lei lunar cu titlu

de despăgubiri periodice lunare către acesta începând cu 15 aprilie 2002 până

la încetarea stării de nevoie.

Inculpatul

a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în ziua de 11 septembrie 2001 inculpatul

a găsit-o pe soția lui, P.E.N., căzută în curte cu bluza ridicată și pantalonii

trași spre genunchi, în stare de ebrietate.

Inculpatul

a târât-o pe aceasta de păr și mâini pentru a o introduce în locuință.

În

încercarea de a o introduce în bucătărie a lovit-o de mai multe ori cu capul de

pragul de la intrare și de tocul ușii. Victima a încercat să iasă dar a căzut

la pământ unde a fost lovită de inculpat în cap cu pumnii și cu coada unei mături.

Apoi inculpatul a abandonat-o, acoperind-o cu o haină după ce a stropit-o cu

apă.

A

doua zi rudele victimei au luat măsuri pentru a o transporta la Spitalul

Orășenesc Câmpeni unde a decedat după 15 minute de la internare.

Prin

decizia penală nr.219 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a

respins ca nefondat apelul inculpatului care a cerut schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte și reducerea pedepsei.

Împotriva

deciziei  a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pentru

încadrarea juridică dată faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal, iar

în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul

este întemeiat pentru următoarele motive.

Ceea

ce deosebește în mod esențial infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului

față de rezultatul acțiunilor sale.

Astfel,

în timp ce în cazul infracțiunii de omor făptuitorul acționează cu intenția de

a ucide victima – prevede și acceptă posibilitatea acestui rezultat – în cazul

infracțiunii prevăzută de art.183 Cod penal inculpatul comite acțiunile

violente cu intenția de a vătăma dar rezultatul mai grav – uciderea victimei –

se produce din culpă în sensul că făptuitorul nu acceptă acest rezultat care

devine praeterintenționat.

Or,

în cauză intensitatea violențelor exercitate de inculpat asupra victimei

începând cu prinderea de păr a acesteia, târârea prin curte, izbirea capului acesteia

de planuri dure în mod repetat ca și lovirea în cap a victimei cu pumnii și

coada de mătură, relevă că inculpatul a intenționat uciderea victimei și nu

administrarea unei corecții violente.

În

același sens sunt și constatările raportului medico-legal întocmit în cauză

care au identificat multiple leziuni grave la nivelul corpului și capului

victimei.

Prin

urmare, încadrarea juridică de omor calificat prevăzută de art.174 raportat la

art.175 lit.c din Codul penal; reținută de instanțe, este temeinică și legală.

Cât

privește pedeapsa aplicată, instanțele de fond și apel au omis să rețină în

cauză existența unor împrejurări obiective care constituie circumstanțe

atenuante favorabile inculpatului cu consecința aplicării unei pedepse mai

ușoare.

Astfel,

inculpatul după comiterea faptei a avut o conduită sinceră față de organele de

urmărire penală și a relatat modul în care a comis infracțiunea.

Pe

de altă parte, din actele dosarului rezultă că victima avea obiceiul de a

consuma în mod exagerat alcool, ajungând în stare avansată de ebrietate ceea ce

era de natură să atragă o reputație proastă familiei inculpatului. Chiar dacă

această situație nu poate primi semnificația unei provocări din partea victimei

așa cum susține inculpatul, această împrejurare în raport de conduita generală

bună a făptuitorului poate fi considerată o circumstanță favorabilă acestuia,

în ce privește răspunderea penală.

Prin

urmare, Curtea va reține că recurentul a comis fapta în condițiile

circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal.

Așa

fiind, în temeiul art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură

penală va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunțate și va

reduce pedeapsa prin aplicarea art.74-76 Cod penal de la 17 ani la 10 ani

închisoare, menținând restul dispozițiilor.

Se

va computa din pedeapsă durata prevenției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat  de inculpatul P.N. împotriva deciziei

penale nr.219 din 10 septembrie 2002  a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează

hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr.91 din 15 aprilie 2002 a

Tribunalului Alba, numai cu privire la pedeapsa principală.

Face

aplicarea art.74, 76 din Codul penal.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art.174, 175 lit.c din Codul penal, de la 17 ani

închisoare la 10 ani închisoare.

Deduce

din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2001

la 6 februarie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 februarie 2003.