ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)

Decizia

nr.411

Dosar

nr.2725/2002

S-au luat

în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpatul B.E.A. împotriva deciziei penale nr.136 din 21 martie

2002 a Curții de Apel București,secția I penală.

S-a prezentat inculpatul, în stare de libertate, asistat de

apărător ales, avocat N.N., lipsind intimatul inculpat N.I.R.

A fost prezent tatăl intimatei părți civile L.G.N. care a

declarat că fiul său este plecat în străinătate.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a solicitat a se lua act de retragerea

recursului inculpatului.

Procurorul a cerut admiterea recursului considerând că

hotărârile pronunțate sunt nelegale, existând neconcordanțe între încadrarea

juridică și dispozitiv,  dezvoltând oral concluziile scrise. Nu s-a susținut

punctul 4, referitor la greșita individualizare a pedepselor. Față de motivele

scrise procurorul a pus concluzii cu privire la admiterea recursului, și în

ceea ce privește greșita apreciere a probelor, instanțele  relevând săvârșirea

unei singure fapte, în loc de două fapte.

S-a cerut a se lua act de declarația  de  retragere a recursului

.

Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului

procurorului.

Intimata parte civilă a solicitat respingerea recursului

procurorului.

Inculpatul a fost de acord cu susținerile apărătorului.

C U R T E A

Asupra recursului de față ,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.684 din 18.11.2001 a Tribunalului

București a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului B.E. din

infracțiunea prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.a,b,f și h Cod penal în

infracțiunea prevăzută de art.182 al.1 din Codul penal.

In baza art.182 al.1 din Codul penal cu aplicarea art.74-76 Cod

penal inculpatul B.E. Alexandru a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.

S-a computat prevenția din durata pedepsei.

Instanța a mai schimbat încadrarea juridică din actul de

sesizare a faptei inculpatului N.I.R. din infracțiunea prevăzută de art.211

al.1 și 2 lit.a,b,f,h Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 Cod

penal pentru care l-a condamnat la 5 luni și 24 zile închisoare.

S-a constatat executată pedeapsa aplicată de  la 16.05.2001 la

8.11.2001 astfel că s-a dispus punerea în libertate la 8.11.2001.

Inculpații au fost obligați în solidar la 30.000.000 lei daune

morale către partea civilă L.N.G.

Inculpatul B.EA. a fost obligat și la  despăgubiri către

Spitalul Clinic de Urgență .

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în

dimineața de 17.11.1999 inculpații au intrat în apartamentul locuit de A.M.

Inculpatul Niculescu Ilie Răzvan a lovit-o cu  pumnul și palma

pe A.M.. A intervenit atunci partea civilă L.G. care l-a lovit cu pumnul pe

inculpatul N.I.R., după care cei doi au continuat să se lovească reciproc.

A intervenit apoi inculpatul B.E.A. care cu briceagul l-a lovit L.G.

în antebraț.

Partea vătămată L.G. s-a refugiat în dormitor unde intenționa să

alerteze poliția cu ajutorul unui telefon mobil.

Instanța de fond a motivat că nu se confirmă împrejurarea

reținută în rechizitoriu potrivit căreia inculpații i-ar fi luat prin violență

telefonul mobil părții vătămate L.G.

In rezumat s-a conchis că incidentul petrecut în apartament a

constat în violențe exercitate asupra lui L.G., de către inculpați și că

acțiunile lui B.E.A. au cauzat părții vătămate leziuni care au necesitat pentru

vindecare 80-85 zile îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr.136 din 21 martie 2002 a Curții de Apel

București a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a

părții civile Lazăr Grigore Nicolae, a fost desființată în parte hotărârea

instanței de fond în sensul că au fost majorate despăgubirile morale la care au

fost obligați inculpații în solidar către partea civilă de la 30.000.000 lei la

40.000.000 lei.

S-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului N.I.R. pentru

infracțiunea prevăzută de art.180  al.2 Cod penal este de 5 luni și 24 zile

închisoare.

A fost respins ca nefondat apelul inculpatului B.E.A.

Impotriva deciziei au declarat recurs inculpatul B.E.A. și

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel  București .

Inculpatul în ședința din 29. 01.2003 și-a retras recursul fapt

de care Curtea urmează să ia act.

In recursul parchetului hotărârile sunt criticate pentru greșita

schimbarea a încadrării juridice a faptelor inculpaților din infracțiunea

prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.a,b,f și h în infracțiunea prevăzută de

art.182 al.1 Cod penal pentru inculpatul B.E. și respectiv infracțiunea

prevăzută de art.180 al.2 Cod penal pentru inculpatul N.I.R.; pentru

neconcordanța între expunerea de motive și dispozitivul sentinței cu privire la

infracțiunea de lovire reținută în sarcina inculpatului N.I.R.; pentru

omisiunea aplicării art.286 Cod penal alineat ultim ; pentru greșita

individualizare a pedepselor și greșita soluționare a laturii civile , motive

de casare prevăzute de art.385

9

pct.17,9,17

1

,14,18 Cod

procedură penală.

Recursul este fondat pentru următoarele motive :

Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că incidentul dintre

partea vătămată L.G. și inculpați, s-a desfășurat în două etape.

În prima etapă, în holul apartamentului, au avut loc acțiunile

violente între inculpați și partea vătămată .

Rezultatul violențelor a fost vătămarea corporală gravă a părții

vătămate .

Potrivit actului de sesizare a instanței (f.4 rechizitoriu) a

urmat a doua etapă în care „ Dându-și seama că sângerează și este în

dificultate, partea vătămată a renunțat să se mai lupte cu agresorii, astfel că

a reintrat în camera din care ieșise ( dormitor), a închis ușa fără să o

asigure și a pus mâna pe telefonul mobil marca NOKIA 5110 încercând să anunțe

poliția sau vreunul din prieteni.  El nu a reușit să dea un telefon, întrucât

în dormitor au pătruns ambii agresori cu mențiunea că inculpatul B.E.A.l-a

amenințat din nou cu cuțitul

dar fără să-l lovească întrucât a

intervenit inculpatul N.I.R. care i-a cerut să nu mai folosească cuțitul

împotriva părții vătămate. In aceste împrejurări, inculpații au sustras

telefonul mobil al părții vătămate...”

Rezumând, rechizitoriul reține că în această etapă prin

amenințarea cu cuțitul  cei doi au furat telefonul părții vătămate.

Or,potrivit art.211 Cod penal această faptă constituie

infracțiunea de tâlhărie.

Potrivit art.317 din Codul de procedură penală judecata se

mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare  a instanței,

iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se

referă extinderea.

Tot așa potrivit art.343 Cod procedură penală completul de

judecată deliberează  asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor

de drept.

Așa fiind chiar dacă în dispozitivul rechizitoriului  nu s-a

menționat expres trimiterea în judecată a inculpatului pentru ambele

infracțiuni – cea contra persoanei și cea contra patrimoniului – din moment ce

în expunerea rechizitoriului faptele au fost precis determinate instanța de

fond trebuia să se pronunțe distinct cu privire la ambele infracțiuni.

Or instanța de fond a examinat împreună faptele consumate în

prima etapă a incidentului cu cele petrecute în a doua etapă și le-a

caracterizat juridic o singură dată ceea ce reprezintă a aplicare greșită a

legii. Firesc era ca fiecare faptă să fie examinată separat  să privească

încadrarea juridică distinctă și să fie soluționată în raport de probe.

Instanța de apel investită cu recursul procurorului a soluționat

apelul cu încălcarea dispozițiilor art.371 al.2 din Codul de procedură penală

și nu a îndreptat eroarea.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.385

15

pct.2 lit.c

al.2 din Codul de procedură penală și art.385

9

pct.17

1

va

casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza la Tribunalul București care

urmează să rejudece fiecare din faptele propuse judecății după distincția de

mai sus arătată.

Cum acest motiv de casare prevalează, celelalte critici ale

recursului vor fi avute în vedere la rejudecare.

Despre retragerea recursului inculpatului B.E.A. se va lua act.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva deciziei penale nr136. din 21 martie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea pronunțată precum și sentința penală nr.684

din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția I penală.

Trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Ia

act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.E.A. împotriva deciziei

penale sus-menționate.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.