ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Olt, prin sentința penală

nr. 52 din 2 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul N.D. la:

- 20 de ani de închisoare și 8 ani

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și la;

- 8 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) și f) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, de 20 de

ani de închisoare și 8 ani interzicerea unor drepturi.

Inculpatul

a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția

preventivă, de la 5 mai 2001, până la data pronunțării sentinței.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat să plătească:

- suma de 30.000.000 lei, daune,

părții civile M.E. și;

- suma de 4.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în noaptea de 4 mai 2001, inculpatul a pătruns, prin

efracție, în locuința numitei E.N. (59 ani), din satul Dobriceni, de la care a

sustras, prin violență, o garniță cu untură. Pentru a ascunde tâlhăria,

inculpatul a ucis victima, aplicându-i numeroase lovituri cu pumnii, cu

picioarele, cu un cuțit și cu o ștachetă, ruptă dintr-un gard (în total, 25 de

leziuni grave).

La locul faptei, a fost găsit ceasul

inculpatului, iar la locuința acestuia, s-a găsit garnița cu untură, sustrasă

de la victimă.

Parchetul și inculpatul au declarat

apel, primul cerând majorarea pedepsei, iar secundul, reducerea ei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizie

penală nr. 501 din 11 noiembrie 2002, a admis apelul parchetului, a desființat

în parte sentința și a majorat, de la 20 de ani, la 23 de ani de închisoare,

pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,

dispunând ca el, să execute această pedeapsă.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Apelul inculpatului a fost respins,

ca nefondat.

Din durata pedepsei, a fost dedusă,

în continuare, detenția preventivă a inculpatului, care a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului, în apel.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, susținând că i s-a aplicat o pedeapsă excesivă, având în

vedere că a fost provocat de victimă.

Critica nu este întemeiată.

Nu sunt temeiuri că inculpatul ar fi

săvârșit agresiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea victimei.

Dimpotrivă, actele dosarului atestă

că inculpatul mai agresase victima, agresiuni pentru care fusese condamnat,

încât nutrea sentimente de dușmănie față de E.N. pe care intenționa să se

răzbune.

De altfel, la interogator,

inculpatul recunoaște, constant, că a suprimat viața victimei, pentru a ascunde

sustragerea, prin violență, a garniței (30 kg) cu untură.

Pedeapsa aplicată este just

individualizată și nu sunt temeiuri pentru reducerea ei. Faptele inculpatului

sunt deosebit de grave.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 501 din 11 noiembrie

2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 mai 2001, la 12 martie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.