ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2003

R O M Â N I A S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr.731 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. S-a prezentat recurentul condamnat R.V., aflat în stare de detenție, asistat de avocat D.L. apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunțate și întreruperea executării pedepsei pentru motivele arătate. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat. Condamnatul a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.863 din 24 septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată petiționarului condamnat R.V.

prin sentința penală nr.101/17 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pentru infracțiunea de tâlhărie. S-a motivat că cererea întemeiată pe dispozițiile art.455 Cod procedură penală raportat la art.453 lit.c din același cod nu a fost dovedită, situația din familia condamnatului fiind preexistentă condamnării, iar în prezent minorii sunt instituționalizați în Căminul 13. Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr.731 din 14 noiembrie 2002 pronunțată de Secția I Penală de la Curtea de Apel București cu aceeași motivare că situațiile reliefate și de referatul Serviciului de Asistență Socială, Alocații de la Consiliul Local al Sectorului 2 București sunt preexistente condamnării iar prin întreruperea executării pe timp de trei luni nu pot fi rezolvate.

Nemulțumit și de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs. A motivat că prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni ar avea posibilitatea să muncească și să procure lemnele de foc necesare minorilor pentru a reuși să iasă din iarnă. Recursul este nefondat. Cele două instanțe au reținut corect că problemele familiale, de natură bănească mai ales, au existat și înainte de condamnarea inculpatului care nu a lucrat niciodată. În acest moment problema lemnelor pentru încălzirea copiilor este un motiv nejustificat, deoarece minorii sunt instituționalizați la Căminul 13 București unde beneficiază de masă și cazare. Așa fiind, se constată că cele două instanțe au apreciat corect că nu există împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei, pronunțând hotărâri legale și temeinice.

Recursul urmează a fi respins în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat, iar recurentul obligat să plătească cheltuieli judiciare statului conform art.192 alin.2 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.V., împotriva deciziei penale nr.731 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.