ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de condamnatul R.V. împotriva deciziei penale nr.731 din 14

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a prezentat recurentul

condamnat R.V., aflat în stare de detenție, asistat de avocat D.L.

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea

hotărârilor pronunțate și întreruperea executării pedepsei

pentru motivele arătate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.

Condamnatul

a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.863 din 24 septembrie 2002, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată

cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare

aplicată petiționarului condamnat R.V. prin sentința penală

nr.101/17 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, pentru infracțiunea de tâlhărie.

S-a motivat că cererea

întemeiată pe dispozițiile art.455 Cod procedură penală

raportat la art.453 lit.c din același cod nu a fost dovedită,

situația din familia condamnatului fiind preexistentă

condamnării, iar în prezent minorii sunt instituționalizați în

Căminul 13.

Apelul

declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr.731 din

14 noiembrie 2002 pronunțată de Secția I Penală de la

Curtea de Apel București cu aceeași motivare că situațiile

reliefate și de referatul Serviciului de Asistență Socială,

Alocații de la Consiliul Local al Sectorului 2 București sunt preexistente

condamnării iar prin întreruperea executării  pe timp de trei luni nu

pot fi rezolvate.

Nemulțumit

și de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs. A

motivat că prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni ar

avea posibilitatea să muncească și să procure lemnele de

foc necesare minorilor pentru a reuși să iasă din iarnă.

Recursul

este nefondat.

Cele

două instanțe au reținut corect că problemele familiale, de

natură bănească mai ales, au existat și înainte de

condamnarea inculpatului care nu a lucrat niciodată. În acest moment

problema lemnelor pentru încălzirea copiilor este un motiv nejustificat,

deoarece minorii sunt instituționalizați la Căminul 13

București unde beneficiază de masă și cazare.

Așa

fiind, se constată că cele două instanțe au apreciat corect

că nu există împrejurări speciale care să impună

întreruperea executării pedepsei, pronunțând hotărâri legale

și temeinice.

Recursul

urmează a fi respins în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod

procedură penală ca nefondat, iar recurentul obligat să

plătească cheltuieli judiciare statului conform art.192 alin.2 din

același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul R.V., împotriva deciziei penale nr.731 din 14 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2003.