CtEDO 09.03.2006 Auto

CASE OF MULEJ - ZUPANEC & OTHERS v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
09.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MULEJ - ZUPANEC & OTHERS v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE MULEJ-ZUPANEC & ALTES c. SLOVENIA (Depunerea nr. 77545/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 9 martie 2006 FINAL 09/06/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Mulej-Zupanec & alții c. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Hedigan B.M. Zupančič doamna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky Myjer David Thór Björgvinsson, judecători și grefierul Secțiunii V. Berger, care a deliberat în privat la 14 februarie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 77545/01) împotriva Republicii Slovenia depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții sloveni, dna Marjeta Mulej - Zupanec, dl Nejc Mulej și dl Matic Mulej („reclamanții”), la 6 noiembrie 2001. Reclamanții au fost reprezentați de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamanții au susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care erau părți era excesivă și, în principiu, s-au plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 16 septembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa de remedii în această privință către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamanții s-au născut în 1958, 1984 și 1985 respectiv și trăiesc în Škofja Vas. Prima solicitantă este o mamă a celorlalte două solicitanți. Ea a fost soția lui I. Z., care a fost, de asemenea, tatăl celorlalte două solicitanți. La 20 noiembrie 1997, primul reclamant și I. Z. au fost răniți într-un accident de mașină. I. Z. a murit după accident din cauza rănilor susținute. Autorul accidentului, C. D., a luat asigurări cu compania de asigurări ZA. Pe 22 mai 1998 reclamanții au inaugurat proceduri civile împotriva ZA în Tribunalul de District Celje (Okrožno sodišče v Celju ) cererea de daune în valoare de 9.789.433,00 tolari sloveni (aproximativ 40.790 euro) pentru moartea I. Z. și pentru o prejudiciu moral a rezultat din rănirea primului reclamant susținut în accident. Între 22 februarie 1999 și 10 iunie 2003, reclamanții au depus cincizeci de observații preliminare scrise și/sau dovezi aduse. În cursul procedurii, reclamanții și-au retras parțial cererea. Între 17 noiembrie 1998 și 19 octombrie 2001 au solicitat patru solicitări de stabilire a unei date pentru o audiere. Din cele șase audieri care au avut loc între 12 februarie 1999 și 7 iulie 2003, niciuna dintre acestea nu a fost suspendată la cererea reclamanților. În timpul procedurii, instanța a desemnat un expert medical. La ședința din 4 septembrie 2002, instanța a decis să suspende procedura civilă până la încheierea procedurii penale împotriva C.D. La 16 septembrie 2002 și 2 decembrie 2002, reclamanții au solicitat să se stabilească o dată pentru o ședință în cadrul procedurii penale. La 9 iunie 2003, instanța a emis o hotărâre privind C.D vinovată și a continuat ulterior procedura civilă. La 30 octombrie 2003, instanța a pronunțat o hotărâre. Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă la reclamanții la 19 decembrie 2003. La 22 decembrie 2003, reclamanții au apelat la Tribunalul Superior Celje (Višje sodišče/ Celju La 24 noiembrie 2005, instanța a permis apelul reclamanților în parte și a sporit daunele acordate. Hotărârea a fost conferită reclamanților la 12 decembrie 2005. La 15 decembrie 2005, reclamanții au depus un recurs în fața Curții Supreme (Vrhovno sodišče Acțiunea este încă în așteptare. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 A CONVENȚIEI 10. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a procedurii, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 11. În principiu, reclamanții se plângeau în continuare că măsurile de remediere disponibile pentru procedurile juridice excesive în Slovenia nu erau eficiente și se bazau pe art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Reclamanții au contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 14. Curtea constată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005 ). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne deoarece a constatat că remediile juridice de la dispoziția reclamanților nu au fost eficiente. 15. În ceea ce privește cauza instantană, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care ar solicita Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 16. În plus, Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 22 mai 1998, în ziua în care reclamanții au inițiat proceduri cu Curtea de District Celje, și nu s-a încheiat încă. Perioada relevantă a durat astfel peste șapte ani și opt luni pentru trei niveluri de competență. 18. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 19. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței în temeiul articolului 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000-XI). În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a constatat o încălcare a articolului 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul legislației interne, prin care reclamanții ar fi putut obține o hotărâre care susține dreptul de a-și auzi cazul într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite să se facă numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să se satisfacă doar partea vătămată.” Fiecare dintre reclamanții a solicitat 10 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 24. Guvernul a contestat cererea. 25. Tribunalul consideră că reclamanții trebuie să fi suportat prejudiciu moral. Deciziile pe o bază echitabilă, acordă fiecare dintre solicitanți 2,400 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 26. Reclamanții au solicitat, de asemenea, aproximativ 1,890 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 27. Guvernul a susținut că reclamația este prea ridicată. 28. Potrivit jurisprudenței Curții, reclamanții au dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor lor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată, de asemenea, că avocații reclamanților, care au reprezentat, de asemenea, reclamanții din Lukenda (citate mai sus), au depus aproape 400 Cererea care, în afară de fapte, este în esență la fel ca aceasta. Prin urmare, în acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților suma de 1000 EUR pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; susține că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție; (a) Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 2,400 EUR (2,000,4 sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și reclamanții în comun 1000 EUR (1,000 euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 martie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă