CtEDO 30.03.2006 Auto

CASE OF NOVAK v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
30.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NOVAK v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE NOVAK v. SLOVENIA (Declarația nr. 75618/01) HOTĂRÂREA Strasburg 30 martie 2006 FINAL 30/06/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Novak v. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Președintele Hedigan B.M. Zupančič Caflisch dna Tsatsa-Nikolovska Myjer David Thór Björgvinsson dna Ziemele, judecători și dl V. Berger, grefier deliberat în privat la 9 martie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 75618/01) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dl Marjan Novak („reclamantul”), la 4 august 2000. Reclamantul a fost reprezentat de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, el s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 8 septembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa măsurilor în acest sens către Guvern. Aplicand art. 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Žalec. La 23 noiembrie 1993, reclamantul a fost rănit într-un accident la locul de muncă. Angajatorul reclamantului a luat asigurări cu societatea de asigurare ZT. La 4 august 1995, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva ZT în Curtea de District Celje ( Okrožno sodišče v Celju ) cerând daune în valoare de 8.174.751 tolari (aproximativ 34.000 euro) pentru leziunile suferite. La 31 ianuarie 1996, reclamantul a solicitat să se stabilească o dată pentru o audiere, iar la 15 ianuarie 1997 și 16 aprilie 1998 a depus observații pregătitoare scrise. La 6 februarie 1997 și 21 aprilie 1998, instanța a desfășurat audieri. În cadrul procedurii, instanța a desemnat un expert medical. În ultima audiere, instanța a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă în favoarea reclamantului la 21 mai 1998. La 5 iunie 1998, reclamantul a apelat la Curtea Superioră Celje (Višje sodišče/ Celju ). La 14 ianuarie 1999, instanța de primă instanță, la cererea Curții Superiore Celje, a modificat erorile aparente ale hotărârii și a reintrodus cazul la Curtea Superioră Celje. La 13 mai 1999, instanța a permis atât apelurile în parte, cât și a remis cazul la instanța de primă instanță pentru reexaminare în partea care se referă la daunele pentru desfigurare. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 26 august 1999. La 21 septembrie 1999, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče). ZT a interzis apelul încrucișat. La 31 mai 2000, instanța a respins recursul reclamantului și a susținut recursul ZT. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 17 iulie 2000. 10. La 27 iulie 2000, reclamantul a depus un recurs constituțional. La 11 iunie 2001, Curtea Constituțională (Ustavno sodišče ) a respins recursul reclamantului, hotărârea a fost depusă în favoarea reclamantului la 4 iulie 2001. 11. La 9 aprilie 2002, tribunalul de primă instanță a desfășurat o audiție cu privire la daunele pentru dezfigurare. La 4 octombrie 2002, reclamantul a solicitat instanței să decidă cu privire la costurile și cheltuielile. Curtea a pronunțat hotărârea la 3 iulie 2003. 12. Reclamantul a depus un recurs la Curtea Superioră Celje care a contestat decizia privind costurile și cheltuielile. La 18 noiembrie 2004, instanța a permis recursul și a remis cazul la instanța de primă instanță pentru reexaminare. Hotărârea a fost transmisă reclamantului la 28 decembrie 2004. 13. La 16 februarie 2005, reclamantul a depus observații anterioare scrise. Cazul este în așteptare în fața Curții de District Celje. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGATĂ A ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 A CONVENȚIEI 14. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 15. În principiu, reclamantul s-a mai plâns că căile de recurs disponibile pentru procedurile judiciare excesive în Slovenia nu au fost eficiente. art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Reclamantul a contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 18. Curtea constată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului nu au fost eficiente. Curtea reamintește concluziile sale în Lukenda Hotărârea că încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil reprezintă o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și din ineficiența în administrarea justiției. 19. În ceea ce privește cazul instantaneu, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat argumente convingătoare care ar cere Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 20. În plus, Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 4 august 1995, în ziua în care reclamantul a inițiat proceduri cu Curtea de District Celje, și nu s-a încheiat încă. Perioada relevantă a durat astfel peste zece ani și șapte luni pentru șapte cazuri. 22. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 23. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței în temeiul articolului 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000-XI). Prin urmare, Curtea consideră că în acest caz s-a constatat o încălcare a art. 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul dreptului intern, prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care să-și susțină dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 27. Reclamantul a solicitat 10 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 28. Guvernul a contestat cererea. 29. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Hotărând în mod echitabil, i-a acordat 2 400 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 30. De asemenea, reclamantul a solicitat aproximativ 1 160 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 31. Guvernul susține că reclamația a fost prea mare. 32. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea observă, de asemenea, că avocații reclamantului, care au reprezentat, de asemenea, reclamantul în Lukenda (citată mai sus), a depus aproape 400 de cereri care, în afară de fapte, sunt în esență aceleași ca acestea. Prin urmare, în cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabilă să atribuie reclamantului suma de 1000 EUR pentru acțiunea în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în unanimitate cererea admisibilă; deține cu șase voturi față de unul că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; cu șase voturi împotrivă una care a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține cu șase voturi împotrivă unei (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 400 EUR (2 mii patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1000 EUR (1 mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Președintele grefierului Vincent Berger John Hedigan În conformitate cu art. 45 § 2 din Convenția și cu art. 74 § 2 din Convenția, avizul discordant al dlui Myjer este anexat la această hotărâre. J.H. V.B. DISSSENTING OPINIONION of JUDGE MYJERER Deoarece intrarea în vigoare a Convenției, expresia „qui juge bien juge tard” poate fi în contradicție cu dispoziția rezonabilă a articolului 6. Într-adevăr, pe măsură ce spune „justiția este cea mai dulce atunci când este cea mai proaspătă”, dar în practică zilnică, uneori, ia mult timp înainte ca ultimul cuvânt judiciar să fie declarat în cadrul procedurii civile. Acest lucru poate fi cazul în care cazul este de complexitate specială sau atunci când părțile în cauză utilizează orice remediu disponibil la nivel național. De asemenea, ar putea fi (în parte) datorită faptului că autoritățile naționale nu au îndeplinit obligația de a se asigura că justiția națională este constituită de judecători și de personal judiciar și administrativ suficient pentru a face față tuturor cazurilor în timp sau atunci când judecătorii naționali nu își îndeplinesc sarcina cu excepția necesară. În hotărârea Lukenda din 6 octombrie 2005, această Curte a constatat că încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil era – în ceea ce privește Slovenia – o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și ineficiența în administrarea justiției. Deși această constatare dă naștere presupunerea că, în cazurile slovene în care procedurile au durat de mulți ani, va fi avut loc o astfel de încălcare sistemică, va fi totuși necesar să se examineze circumstanțele specifice ale fiecărui caz. În acest caz particular – ca și în cele mai multe 20 alte cazuri de timp rezonabil sloven care au fost decise astăzi – majoritatea a constatat o încălcare a cerințelor de timp rezonabile. Acesta este unul dintre cele trei cazuri în care nu am votat pentru o încălcare. Deși sunt de acord că, în special Curtea de District a Celje, ar fi trebuit să acționeze cu mult mai multă eficiență și eficiență, în opinia mea, procedura generală nu a durat prea mult înainte de cele șapte nivele de competență. De asemenea, ar trebui să se țină seama că reclamantul a depus apel după recurs. În aceste circumstanțe proceduri vor dura mult mai mult. Faptul că cazul a fost trimis înapoi la o instanță inferioară pentru reexaminare în parte nu este neobișnuit în practică judiciară și nu dezvăluie neapărat o deficiență în sistemul judiciar ca atare. În plus, litigiul de fond a fost soluționat la 9 aprilie 2002, adică șase ani și opt luni de la instituirea procedurii civile. Problema costurilor și cheltuielilor – deși strâns legată de litigiul de fond – este o chestiune separată.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă