ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 308 din 29 octombrie 2003 a condamnat, inculpatul C.A. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza a II a, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus arestul preventiv executat de la 9 aprilie 2003, la zi și a menținut starea de arest. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în ziua de 8 aprilie 2003 inculpatul a mers la locuința victimei G.A., pentru ca aceasta să-i ghicească în cărți. Aflat sub influența băuturilor alcoolice și bănuind că femeia posedă sume importante de bani din ghicit, a amenințat-o cu moartea cerându-i să-i dea bani.

Victima a reușit să iasă până în curte, dar inculpatul a urmărit-o, a readus-o în casă, a dezbrăcat-o cu forța și a întreținut raport sexual. În timpul raportului sexual a tot întrebat-o pe victimă unde ține banii și furios că aceasta nu i-a spus locul unde avea ascunși banii, a sugrumat-o. Situația de fapt și vinovăția au fost reținute, pe baza probelor administrate și anume: procesele verbale de cercetare la fața locului, examinarea criminalistică a hainelor inculpatului, raportului de necropsie, declarațiilor martorilor B.L., B.D., C.C., B.A., B.M., S.L., coroborate cu declarațiile inculpatului care a arătat că a strâns-o de gât pe victimă și a violat-o, enervat de refuzul acesteia de a-i spune unde își ținea banii economisiți.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepselor, pe care le-a considerat exagerate. Secția penală de la Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 372 din 8 decembrie 2003, a admis apelul, a desființat parțial sentința și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza a II a C. pen., în infracțiunea de viol simplu, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

La schimbarea încadrării juridice, instanța de apel a avut în vedere declarațiile inculpatului, care a arătat că a ucis victima din cauză că aceasta a refuzat să-i spună unde-și ține banii, ceea ce conduce la concluzia că doar infracțiunea de tâlhărie a avut ca urmare moartea, infracțiunea de viol rămânând în forma simplă, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în speță fiind vorba de o singură persoană care și-a pierdut viața, nu pot fi reținute în concurs două infracțiuni urmate de moartea victimei (aceasta neputând muri de două ori). S-a mai avut în vedere că prin modul în care prima instanță a stabilit pedepsele complementare, de aceeași natură, dar cu conținut diferit, dar și pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut (art. 64 lit. a) și b) C. pen.) s-au încadrat dispozițiile art. 35 alin. (3) C. pen.

și art. 52 pct. 2 lit. a) C. pen., ajungând să-i fie interzise, inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pe timp de 13 ani, depășindu-se maximul de 10 ani. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs reiterând același motiv ca și la apel, pedeapsa rezultantă este exagerată. Recursul este nefondat. Inculpatul recidivist, aflat în stare de ebrietate a tâlhărit o femeie în vârstă de 82 ani, căreia i-a luat din buzunar un cec în valoare de 3.000.000 lei și enervat că victima nu-i spune unde ține economiile sale, a și violat-o. Faptele săvârșite sunt de o gravitate ieșită din comun, mai ales că în antecedente inculpatul are o condamnare, pentru infracțiunea de tentativă la viol.

Așa fiind pedepsele orientate înspre maximul special sunt individualizate cu respectarea tuturor criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere limitele de pedeapsă și conduita procesuală corectă, pe care a avut-o inculpatul. Recursul urmează a fie respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv de la 9 aprilie 2003, la data deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 372 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 9 aprilie 2003, până la 24 februarie 2004. Obligă inculpatul la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2004.