ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1059/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, prin sentința

penală nr. 308 din 29 octombrie 2003 a condamnat, inculpatul C.A. la 20 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol care a avut ca urmare

moartea victimei, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza a II a, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin.

(3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (2) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus arestul preventiv executat

de la 9 aprilie 2003, la zi și a menținut starea de arest.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că în ziua de 8 aprilie 2003 inculpatul a mers la locuința

victimei G.A., pentru ca aceasta să-i ghicească în cărți. Aflat sub influența

băuturilor alcoolice și bănuind că femeia posedă sume importante de bani din

ghicit, a amenințat-o cu moartea cerându-i să-i dea bani.

Victima a reușit să iasă până în

curte, dar inculpatul a urmărit-o, a readus-o în casă, a dezbrăcat-o cu forța

și a întreținut raport sexual. În timpul raportului sexual a tot întrebat-o pe

victimă unde ține banii și furios că aceasta nu i-a spus locul unde avea

ascunși banii, a sugrumat-o.

Situația de fapt și vinovăția au

fost reținute, pe baza probelor administrate și anume: procesele verbale de

cercetare la fața locului, examinarea criminalistică a hainelor inculpatului,

raportului de necropsie, declarațiilor martorilor B.L., B.D., C.C., B.A., B.M.,

S.L., coroborate cu declarațiile inculpatului care a arătat că a strâns-o de

gât pe victimă și a violat-o, enervat de refuzul acesteia de a-i spune unde își

ținea banii economisiți.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepselor, pe care

le-a considerat exagerate.

Secția penală de la Curtea de Apel

Suceava, prin decizia nr. 372 din 8 decembrie 2003, a admis apelul, a

desființat parțial sentința și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea

de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza a II a C. pen., în infracțiunea

de viol simplu, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat pe

inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. d) și e) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen.

La schimbarea încadrării juridice,

instanța de apel a avut în vedere declarațiile inculpatului, care a arătat că a

ucis victima din cauză că aceasta a refuzat să-i spună unde-și ține banii, ceea

ce conduce la concluzia că doar infracțiunea de tâlhărie a avut ca urmare

moartea, infracțiunea de viol rămânând în forma simplă, prevăzută de art. 197 alin.

(1) C. pen., în speță fiind vorba de o singură persoană care și-a pierdut

viața, nu pot fi reținute în concurs două infracțiuni urmate de moartea

victimei (aceasta neputând muri de două ori).

S-a mai avut în vedere că prin modul

în care prima instanță a stabilit pedepsele complementare, de aceeași natură,

dar cu conținut diferit, dar și pedepse complementare de aceeași natură și cu

același conținut (art. 64 lit. a) și b) C. pen.) s-au încadrat dispozițiile art.

35 alin. (3) C. pen. și art. 52 pct. 2 lit. a) C. pen., ajungând să-i fie

interzise, inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pe timp

de 13 ani, depășindu-se maximul de 10 ani.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat

recurs reiterând același motiv ca și la apel, pedeapsa rezultantă este

exagerată.

Recursul este nefondat.

Inculpatul recidivist, aflat în

stare de ebrietate a tâlhărit o femeie în vârstă de 82 ani, căreia i-a luat din

buzunar un cec în valoare de 3.000.000 lei și enervat că victima nu-i spune

unde ține economiile sale, a și violat-o.

Faptele săvârșite sunt de o

gravitate ieșită din comun, mai ales că în antecedente inculpatul are o

condamnare, pentru infracțiunea de tentativă la viol.

Așa fiind pedepsele orientate înspre

maximul special sunt individualizate cu respectarea tuturor criteriilor,

prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere limitele de pedeapsă

și conduita procesuală corectă, pe care a avut-o inculpatul.

Recursul urmează a fie respins, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv de la 9 aprilie 2003, la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 372 din 8 decembrie 2003 a

Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 9 aprilie 2003, până la 24 februarie 2004.

Obligă inculpatul la 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2004.