ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 937/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 937/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C
I Z I A NR.937
DOSAR NR.5300/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.P.
împotriva deciziei penale nr.442/A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Timișoara.
S-a
prezentat: recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.D.,
apărător desemnat din oficiu.
A
lipsit: intimata parte vătămată L.M.A.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Recurentul
inculpat solicitând cuvântul, a arătat că își retrage recursul.
Procurorul
și apărătorul inculpatului au solicitat să se ia act de declarația
inculpatului, în sensul că acesta și-a retras recursul.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr.269 din 9 octombrie 2002 Tribunalul Arad a dispus
condamnarea inculpatului P.P. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.b din Codul
penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 din Codul penal.
În
baza art.65 alin.2 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa
complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e din
Cod penal, pe o durată de 10 ani.
În
baza art.67 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a
degradării militare, respectiv pierderea gradului de maistru militar și a
dreptului de a purta uniformă militară.
S-a
făcut aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
A
fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, durata
arestării preventive de la 5 iunie 2002 la zi.
A
fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Începând
cu anul 1999, partea vătămată L.M.A. s-a aflat în întreținerea inculpatului și
a soției sale, P.M., în baza unei înțelegeri intervenite între cei doi soți și
mama părții vătămate, care a plătit pentru întreținerea minorei suma de
1.000.000 lei.
Începând
cu luna februarie 2002, inculpatul a pus la cale un plan minuțios prin care, în
mai multe rânduri, a abuzat sexual de partea vătămată în vârstă de 12 ani,
împotriva voinței ei, prin violență.
Inculpatul
a folosit dischete cu conținut pornografic, a obligat-o pe minoră să vizioneze
aceste dischete, cerându-i acesteia să aleagă poziția văzută la calculator, iar
la refuzul acesteia, inculpatul a lovit-o și a amenințat-o cu moartea.
Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat până la data de 31
martie 2002, când minora a scris un bilet de adio, bilet descoperit de colegii
de clasă, care l-au anunțat pe dirigintele minorei și pe soția acestuia,
bibliotecara școlii.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.P., solicitând admiterea
acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza, în principal să se
dispună achitarea sa, întrucât nu a comis faptele pentru care este condamnat,
iar în subsidiar, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare
la prima instanță pentru administrarea de noi probe.
Prin
decizia penală nr.442/A din 18 noiembrie 2002 Curtea de Apel Timișoara a
respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În
baza art.381 din Codul de procedură penală a fost dedus în continuare arestul
preventiv de la data pronunțării sentinței penale din 9 octombrie la 18
noiembrie 2002.
În
baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la
300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.P., solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârilor și achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a
raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală, pentru infracțiunea de
viol, reținută în sarcina sa, deoarece fapta nu există.
Ulterior
declarării recursului de față, în ședința de judecată din data de 25 februarie
2003, inculpatul a declarat personal că își retrage recursul.
Asupra
retragerii recursului de față;
Potrivit
art.385
4
alin.2 din Codul de procedură penală părțile pot renunța la
recurs, potrivit dispozițiilor art.368 și pot retrage recursul în condițiile
art.369 care se aplică în mod corespunzător.
În
conformitate cu art.369 alin.1 Cod procedură penală până la închiderea
dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul
declarat.
Retragerea
trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în
stare de deținere printr-o declarație atașată sau consemnată într-un proces
verbal de către conducerea locului de deținere.
Având
în vedere că prevederile textului de lege citat, se aplică și în cazul
recursului, dacă sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat, prezent în
instanță și-a manifestat expres voința de a retrage recursul declarat, urmează
a se lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În
temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală urmează ca recurentul
inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.P.
împotriva deciziei penale nr.442/A din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel
Timișoara.
Obligă
pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 25 februarie 2003.