ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2417/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 390 din 7 mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, a trimis cererea condamnatei Z.Y.D., la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2001, condamnata a solicitat revizuirea sentinței nr. 133 din 24 iulie 1997, a Tribunalului București, secția a II-a penală, fără a se efectua în prealabil procedura, prevăzută de art. 399 C. proc. pen. Împotriva sentinței sus-menționată condamnata a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 404/ A pronunțată la 26 iunie 2002, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1646/2002.

Împotriva acestei decizii ea a declarat recurs, fără a preciza care sunt motivele, pentru care solicită desființarea hotărârii atacate. În cererea formulată, recurenta a susținut că nu se face vinovată de fapta, pentru care a fost condamnată și a solicitat o reexaminare a probelor aflate la dosarul cauzei. De asemenea, a învederat că a învățat limba română și că poate explica amănunțit faptele ce au fost analizate în hotărârile a căror revizuire a solicitat-o, sentință prin care a fost condamnată la detențiune pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. b) C. pen. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 397 C. proc.

pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În cauză, condamnata a adresat cererea de revizuire direct instanței de judecată, aceasta nefiind competentă să o soluționeze. Față de aceste considerente corect a dispus prima instanță, trimiterea cererii condamnatei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în vederea efectuării cercetărilor prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Având în vedere motivele prezentate mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituiți de către inculpată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnata Z.Y.D., împotriva deciziei nr. 404 din 26 iunie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurentă să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2003.