ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2417/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 390 din 7 mai

2002, Tribunalul București, secția I penală, a trimis cererea condamnatei

Z.Y.D., la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2001, condamnata

a solicitat revizuirea sentinței nr. 133 din 24 iulie 1997, a Tribunalului

București, secția a II-a penală, fără a se efectua în prealabil procedura,

prevăzută de art. 399 C. proc. pen.

Împotriva sentinței sus-menționată

condamnata a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.

404/ A pronunțată la 26 iunie 2002, de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 1646/2002.

Împotriva acestei decizii ea a

declarat recurs, fără a preciza care sunt motivele, pentru care solicită

desființarea hotărârii atacate.

În cererea formulată, recurenta a

susținut că nu se face vinovată de fapta, pentru care a fost condamnată și a

solicitat o reexaminare a probelor aflate la dosarul cauzei. De asemenea, a

învederat că a învățat limba română și că poate explica amănunțit faptele ce au

fost analizate în hotărârile a căror revizuire a solicitat-o, sentință prin

care a fost condamnată la detențiune pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. b) C. pen.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

397 C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la

parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță,

respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În cauză, condamnata a

adresat cererea de revizuire direct instanței de judecată, aceasta nefiind

competentă să o soluționeze.

Față de aceste considerente corect a

dispus prima instanță, trimiterea cererii condamnatei la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, în vederea efectuării cercetărilor prevăzute de art. 399

C. proc. pen.

Având în vedere motivele prezentate

mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituiți de

către inculpată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnata Z.Y.D., împotriva deciziei nr. 404 din 26 iunie 2002, a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 mai 2003.