ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 295 din 15 octombrie 2003 Tribunalul Ialomița a respins

cererea de contopire formulată de condamnatul I.I., reținându-se că la termenul

din 15 octombrie 2003, petentul a învederat instanței că nu-și mai susține

cererea, deoarece, prin sentința penală nr. 278/F din 1 octombrie 2003,

Tribunalul Ialomița a dispus contopirea pedepselor la care se referea.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 746 din 11 decembrie 2003,

a respins apelul prin care același condamnat critică sentința instanței de fond

cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 88, solicitând deducerea

corectă a prevenției.

Împotriva

menționatei decizii, condamnatul a declarat recurs , reiterând motivul de

casare invocat în apel, referitor la greșita deduce a prevenției.

Din

sentința penală nr. 98/12.03.1998, definitivă prin decizia penală nr. 2886/25.08.1998

a Curții Supreme de Justiție rezultă, în adevăr, că cele opt pedepse de câte 8

ani închisoare aplicate inculpatului au fost contopite cu restul de 839 zile

rămas neexecutat, urmând să execute 8 ani închisoare. La această pedeapsă s-a

adăugat o pedeapsă de 6 luni închisoare, prin revocarea beneficiului grațierii

condiționate, cât și un spor de 1 an, în final inculpatul având de executat 9

ani și 6 luni închisoare.

Totodată,

s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 13

decembrie 2001, la zi.

Întrucât

cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Ilie Ion, nu este

fondată, în mod just, cele două instanțe au dispus respingerea ei.

Pentru

considerentele expuse, recursul condamnatului nefiind întemeiat urmează a fi

respins ca atare, în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de condamnatul I.I. împotriva deciziei nr. 746 din 11

decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă

pe condamnat să plătească statului 700.000 lei în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 februarie 2004.