ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3278/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 854 din 17

iulie 2002, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamanții N.B.

ș.a., împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție București.

S-a admis cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

S-au admis cererile de intervenție

în interes propriu formulate de intervenientele S.R.D. și O.R.E.

A fost obligată chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să restituie reclamanților și intervenienților în locul pârâților Parchetul de

pe lângă Tribunalul Harghita, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție sumele reținute cu titlu de contribuție de despăgubiri sociale

de sănătate în procent de 7 % lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2000- 30

martie 2001 inclusiv, în funcție de perioada lucrată, reactualizată la data

plății prin aplicarea indicelui de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar,

corespunzător datei la care au fost încasate pe nedrept.

Instanța de fond a reținut, în esență, că în

conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992,

magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală și medicamente, fără ca legea să condiționeze acordarea asistenței

medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate,

deci suma reținută cu acest titlu urmează să le fie restituită.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă

nr. 951/R din 14 noiembrie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate a

declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, considerând că au fost date cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În drept se invocă prevederile art. 330 pct. 2 C.

proc. civ.

Se susține în esență că magistrații în

activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copiii aflați în

întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și

medicamente, conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, dacă fac dovada că plătesc

contribuția anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de

persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de

asigurări de sănătate.

Această concluzie rezultă din interpretarea

dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 92/1992, coroborate cu prevederile H.G. nr.

409/1998 (art. 5) și normele comune nr. 318/1999 emise în aplicarea hotărârii

guvernului (p.6/I) și prevederile Legii nr. 145/1997 [art. 1 alin. (2) și art. 6,

art. 52, art. 55].

Așadar, magistrații, pentru a beneficia de

gratuități în asistența medicală, trebuie să plătească contribuția lunară de

asigurări de sănătate, iar soluțiile de restituire a părților făcute sunt

greșite.

Se solicită admiterea recursului în anulare

casarea hotărârilor criticate și pe fond, respingerea acțiunii.

La termenul stabilit pentru judecarea recursului

în anulare, instanța a ridicat din oficiu excepția compunerii greșite a

completului de judecată la instanța de fond, cauza fiind soluționată la 17 iulie

2002 de un singur judecător, deși completul trebuia alcătuit din 2 judecători,

asistați de 2 magistrați consultanți.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992

așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, cauzele

privind conflictele de muncă se judecă în primă instanță de către completele

formate din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond de un

judecător, cu încălcarea normelor imperative privind compunerea completului de

judecată, este lovită de nulitate, prin nesocotirea regulilor de desfășurare a

procesului civil, încadrându-se în „neobservarea formelor legale” la care face

referire art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin care se înțeleg nu numai

cerințele privitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate

cerințele pentru desfășurarea procesului civil.

În consecință, pentru acest motiv, care face

inutilă examinarea criticilor formulate, se va admite recursul în anulare, se

vor casa hotărârile pronunțate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita,

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei civile nr. 951/R din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș și

a sentinței civile nr. 854 din 17iulie 2002 a Tribunalului Harghita.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza la

Tribunalul Harghita pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.