ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din 11

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de condamnatul

G.G.,

împotriva sentinței penale nr. 113 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului

Călărași.

A motivat instanța de fond că

motivele de revizuire formulate de condamnat au fost analizate cu caracter

definitiv de instanța, care a soluționat fondul și de către instanțele, care au

soluționat căile de atac.

A concluzionat instanța că cererea

formulată de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire, prevăzute de art.

394 C. proc. pen.

Apelul declarat de revizuient

împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat, prin decizia

penală nr. 625 din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel București.

A motivat instanța de apel că a

formulat cererea de revizuire fără să facă vreo dovadă în susținerea acesteia

dintre cele cerute de dispozițiile art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., iar

aspectele invocate au fost verificate cu ocazia judecării cauzei.

Împotriva acestei decizii penale,

condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea cererii de revizuire și

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor, prin reținerea stării de

provocare, cu consecința reducerii pedepsei aplicate de 20 ani închisoare.

Recursul declarat de condamnat nu este

fondat.

În raport de dispozițiile art. 393 C.

proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută

numai pentru cazurile expres și limitativ, prevăzute de art. 394 lit. a) și e) C.

proc. pen.

Motivele invocate de revizuient care

vizează reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante a provocării cu

consecința reducerii pedepsei, nu se încadrează în cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt

legale, astfel că în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul G.G., împotriva deciziei penale nr. 625 din 23 octombrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

ianuarie 2004.