ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 540/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

februarie 2001 și completată reclamanta C.M. a contestat decizia nr. 63 din 16

februarie 2001 emisă de directorul Spitalului „Sf.Andrei” Galați, prin care a

fost trecută „în cabinetul de consultații al secției din cadrul Ambulatorului

de specialitate....” și s-a anulat decizia nr. 737/1997.

Se susține că, prin această măsură

ilegală, i s-a modificat unilateral fără consimțământul său, locul de muncă,

felul muncii și salariul.

Judecătoria Galați prin sentința civilă

nr. 2638 din 2 aprilie 2001, definitivă prin decizia civilă nr. 864 din 20

martie 2002 a Tribunalului Bacău, secția civilă, a anulat decizia contestată și

a dispus „reintegrarea reclamantei în postul avut anterior”, reținând, în

esență, că:

- nu s-a probat existența consimțământului

reclamantei,

- a avut loc o modificare efectivă și

unilaterală a contractului individual de muncă, prin schimbarea felului muncii,

a locului de muncă și a salariului,

- a constatat că reclamanta până la

emiterea deciziei își exercita atribuțiile de serviciu atât în spital cât și în

policlinică, iar

- ulterior este privată de serviciul de

gardă și, deci, un salariu aferent;

- fără consimțământul salariatei a avut

loc o modificare unilaterală a contractului de muncă,

- aceasta a fost pusă în imposibilitatea

exercitării în continuare, a profesiei la nivelul corespunzător pregătirii

profesionale și experienței acumulate,

- ambulatoriul nu este „o instituție

separată de spital, deoarece conform Ordinului Ministerului Sănătății nr.

736/1999 face parte obligatoriu din structura spitalului.

Procurorul General, pe temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs

în anulare, invocând următoarele:

- reclamanta, în urma promovării

concursului, a fost încadrată prin dispoziția nr. 30 din 23 noiembrie 1990 ca

medic secundar în specialitatea endocrinologie la Dispensarul Policlinic de pe

lângă Spitalul „Sf.Andrei” Galați;

- prin O.M.S. nr. 572 din 30 iunie 1997

s-a dispus înființarea serviciului ambulatoriu de specialitate în structura

spitalului, iar, prin decizia nr. 737 din 28 iulie 1997 și nr. 776 din 15

august 1997, reclamanta a fost transferată din policlinică și spital, fără

susținerea, în prealabil, a unui concurs;

- prin O.M.S. nr. 736 2 noiembrie 1999 a

fost „abrogat expres” O.M.S. nr. 572/1997, iar, direcția intimatei, pe această

bsază, a emis decizia nr. 59 din 6 februarie 2001 și a „restabilit încadrarea

conform dispozițiilor legale”, anulând și cele două dispoziții – 737/1997 și

776/1997;

- prin art. 2 alin. (1) din O.M.S. nr.

392 din 12 noiembrie 1993 dat în baza H.G. nr. 281/1992, se prevede că

posturile vacante de medici se ocupă numai prin concurs de specialitate,

confirmat prin O.M.S., după caz, „în profilul diplomei”;

- conform art. 3 din O.M.S. 572/1997 s-a

dispus reorganizarea ambulatoriului din spital, dar, cu respectarea condițiilor

de încadrare, adică „prin concurs”. și acord cu art. 6 din Legea nr. 146/1991

de organizare, funcționare și finanțare a spitalelor.

Se conchide că „trecerea contestatoarei

din spital de medic de policlinică în postul de medic de spital este nelegală

contravenind dispozițiilor legale relevate, a celor din Legea nr. 30/1990 și a

O.M.S. nr. 366/1998”, astfel că încadrările din 1997 sunt lovite de nulitate,

iar decizia nr. 59 din 6 februarie 2001 a fost „emisă tocmai pentru

reglementarea încadrării profesionale a contestatoarei”.

În sfârșit, se susține că, întrucât prin

această decizie s-a confirmat contractul de muncă, în care este indicat postul

de medic în policlinică nu ne aflăm în prezența unei modificări unilaterale a

acestora.

Recursul în anulare este nefondat.

3.1. Procurorul general susține că

„hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

detereminat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Totodată acestea sunt și

vădit netemeinice.

Potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

procurorul general poate ataca hotărârile judecătorești irevocabile cu recurs

în anulare pentru următoarele motive:

„Când prin hotărârea atacată s-a produs o

încălcare esențială a legii ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond ori această hotărâre este vădit netemeinică”.

Rezultă, neechivoc, faptul că procurorul

general a invocat ambele temeiuri din textul de lege: încălcarea esențială a

legii și vădita netemeinicie a hotărârilor atacate.

3.2. Încadrarea reclamantei și contractul

său de muncă.

Într-adevăr, în urma promovării

concursului, reclamanta, prin decizia nr. 30 din 23 noiembrie 1990 a fost

încadrată ca medic secundar endocrinolog în Dispensarul Policlinicii de pe

lângă Spitalul „Sf.Andrei” Galați, pe baza O.M.S. nr. 1168/1990 și s-a schimbat

contractul de muncă la data de 10 decembrie 1990.

3.3. Reorganizarea ambulatoriului de

specialitate și modificarea contractlui de muncă al reclamantei.

Pe baza O.M.S. nr. 572 din 3 iunie 1997

s-a înființat ambulatoriu de specialitate în structura spitalului iar prin

deciziile nr. 737 din 28 iulie 1997 și 776 din 15 august 1997, reclamanta a

fost trecută din policlinică în spital, cu acordul acestora.

A avut loc, deci, o

modificare a contractului individual de muncă, prin cele două decizii de

încadrare, cu acordul reclamantei, iar, acesta s-a executat normal, fără

litigii, până la 16 februarie 2001 când s-a emis decizia contestată, prin care

au fost anulate cele două decizii anterioare.

3.4. Ilegalitatea deciziilor atacate.

Invocarea, ca temei, a O.M.S. nr.

736/1999, dar mai ales a Legii nr. 146/1999 este evident de neprimit, în raport

de art. 1 alin. (2) C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția României,

nefiind admisă retroactivitatea legii civile.

Pe de altă parte, invocarea generică a

Legii nr. 30/1990 privind angajarea salariaților în funcția competentă, care a

fost abrogată prin Legea nr. 53/2003, (Codul muncii), nu poate, de asemenea, fi

primită, ca și, textul art.1 prevede că „angajarea salariațlor în unitățile de

stat” inclusiv cele bugetare se face prin concurs”.

Or, în speță, nu este în discuție

angajarea, ci „trecerea” din Policlinică în Spital, ca efect al reorganizării

și înființării serviciului ambulatoriu de specialitate prin ordinul ministrului

sănătății, ceea ce echivalează cu modificarea bilaterală (cu acordul părților)

a contractului individual de muncă.

Este de neadmis, deci, ca, ulterior,

printr-un alt O.M.S., să fie abrogat primul și, pe această bază, prin decizia

atacată să se modifice unilateral contractul de muncă, asupra felului muncii,

locului de muncă și a salariului, adică elementele structurale ale raportului

individual de muncă.

Rezultă, fără îndoială, că prin hotărârile

atacate nu s-a produs încălcarea esențială a legii; în recursul în anulare, de

altfel, nefiind indicat textul de lege încălcat, ci, numai, un ordin al

ministerului sănătății; cum aceste hotărâri nu sunt nici vădit netemeinice,

ceea ce atrage respingerea recursului în anulare ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 864 din 20 martie 2002 a Tribunalului Bacău,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2004.