ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2133/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2133/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința atacată cu recurs,
sentința civilă nr. 444, pronunțată la data de 27 octombrie 2003 în dosarul nr.
3346/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.N. și a anulat
hotărârea nr. 4517 din 19 septembrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate
din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i
recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate prin O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut,
în esență, că tatăl reclamantului, angajat al C.F.R., a fost strămutat într-o
altă localitate din Ungaria, după cedarea Ardealului de Nord, unde reclamantul
a suportat, alături de ceilalți membri ai familiei, toate privațiunile impuse
prin această măsură abuzivă.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană
de Pensii Satu Mare, susținând că instanța de fond a admis acțiunea în mod
greșit, plecarea familiei reclamantului din localitatea de domiciliu, într-o
altă localitate din Ungaria, a avut loc ca urmare a opțiunii tatălui
reclamantului care a dorit să-și păstreze locul de muncă în cadrul căilor
ferate ungare.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă fără
echivoc transferul forțat al tatălui reclamantului, angajat al C.F.R., în
serviciul căilor ferate ungare, dispus de către autoritățile ungare după
ocuparea Ardealului de Nord.
Ca urmare a acestei măsuri, întreaga familie a
reclamantului a fost strămutată din localitatea de domiciliu, Simian, județul Bihor,
în localitatea Kaba din interiorul Ungariei, de unde au revenit în luna aprilie
1945, măsură ce viza îndeosebi persoane de origine etnică română, în contextul
social-istoric al persecuțiilor din motive etnice care au urmat după Dictatul
de la Viena, în Ardealul de Nord.
Astfel fiind, în mod judicios a
apreciat instanța de fond că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit.
c) din
O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiind de drepturile acordate
prin acest act normativ.
În concluzie, față de considerentele
de mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 444 din 27
octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 mai 2004.