ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 887/2004

Asupra recursului în anulare declarat în condițiile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și în baza dispozițiilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003. Prin sentința civilă nr. 951/2003, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de Asociația Maghiară a Handicapaților Motori Cluj, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, a anulat în parte decizia nr. 219/2002 și procesul-verbal din 11 septembrie 2002 și a înlăturat obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei, reprezentând suma de 1.043.488.822 lei impozit pe profit, 495.463.431 lei T.V.A., 6.737.076 lei Fond de solidaritate, majorările de penalități aferente, menținând restul dispozițiilor din actele administrative atacate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în raport cu dispozițiile art. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 17/2000, coroborat cu pct. 2.3 lit. a) din H.G. nr. 401/2000 și art. 1 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 760/1994, modificată prin O.U.G. nr. 217/1999, reclamanta este exceptată de la plata sumelor reținute în sarcina sa, prin actele contestate. Ulterior, prin decizia civilă nr. 1212/2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, iar sentința civilă nr. 951/2003 a fost casată în totalitate, în sensul că acțiunea reclamantei a fost respinsă. În motivarea deciziei de casare, instanța de recurs a reținut că actele contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, asociația reclamantă nefiind exceptată de la plata creanțelor bugetare stabilite în sarcina sa.

Împotriva acestei din urmă hotărâri (decizia civilă nr. 1212/2003), Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat prezentul recurs în anulare, cu motivarea că instanța de recurs a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 70/1994, modificată prin O.U.G. nr. 217/1999 și ale art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000. Analizând recursul în anulare declarat împotriva deciziei civile nr. 1212/2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea îl va admite, pentru următoarele considerente: Astfel cum rezultă din actele depuse în dosarul de fond, Asociația Maghiară a Handicapaților Motori Cluj este o persoană juridică non profit, înființată în anul 1990, scopul acesteia fiind sprijinirea persoanelor handicapate motor în vederea integrării acestora în societate.

Pentru realizarea scopului mai sus amintit, reclamanta a efectuat lucrări de construcții la obiectivul numit „Așezământul Sf. Kamil”, costul acestora fiind acoperit cu sumele obținute din donații și vânzarea unor bunuri primite cu titlu de donații de la diverse persoane din țară și din străinătate. În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 70/1994, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 217/1999, „sunt exceptate de la plata impozitului pe profit, unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor cu handicap”, iar potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din același act normativ, „veniturile și cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ, ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil, sunt numai cele aferente activităților economice desfășurate cu scopul obținerii de profit”.

Aceleași dispoziții legale prevăd că veniturile obținute din activități fără scop lucrativ, „care nu sunt impozabile, includ: cotizațiile membrilor, contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților, donațiile și sumele primite prin sponsorizare, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora”. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă că reclamanta care este o persoană juridică fără scop patrimonial, fiind o asociație a persoanelor cu handicap motor, este exceptată de la plata impozitului pe profit, veniturile obținute făcând parte din această categorie, întrucât reprezintă sume rezultate din cotizațiile membrilor, contribuții bănești ale membrilor, donații și venituri din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

În consecință, reclamanta nu datorează suma de 2.455.753.989 lei, reprezentând impozit pe profit statului, stabilită de organele de control, prin actele administrative contestate. În ceea ce privește plata T.V.A. reținut în sarcina reclamantei, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, în vigoare la data controlului, în raport cu care „nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A., operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii, rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile cu caracter social filantropic”. Cum operațiunile de vânzare a bunurilor primite din donații, efectuate de reclamantă, nu reprezintă o activitate comercială, devin incidente dispozițiile art. 3 lit. a) din O.U.G.

nr. 17/2000, reclamanta fiind exonerată de plată T.V.A. Cu privire la obligația reclamantei de a constitui fondul special de solidaritate pentru persoanele cu handicap, urmează a se reține că nici această obligație nu cade în sarcina reclamantei, deoarece aceasta se încadrează în categoria unităților protejate, astfel cum sunt definite în art. 53 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999 și art. 37 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. În consecință, având în vedere cele mai sus reținute, recursul în anulare va fi admis, iar decizia nr. 1212/2003 a Curții de Apel Cluj, casată, în sensul respingerii recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței civile nr. 951/2003 a Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1212 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj împotriva sentinței nr. 951 din 11 martie 2003 a Tribunalului Cluj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.