ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2037/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Partea vătămată I.M. a formulat, la

21 aprilie 2000, plângere prealabilă împotriva inculpatului S.C. și pentru

infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., susținând că

inculpatul a intrat în posesia cazierului său judiciar, din care rezulta că a

fost condamnat în anul 1996 pentru săvârșirea unei infracțiuni silvice, și a

publicat în ziarul G., din 17 martie 1999, articolul „La noi, I.M. face legea”,

în care a afirmat că este „un infractor de drept comun”.

Judecătoria Târgu Cărbunești, prin

sentința penală nr. 3160 din 22 decembrie 2000, printre altele, a condamnat pe

inculpat la 700.000 lei amendă pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de

art. 206 C. pen.

La adoptarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că inculpatul a publicat cazierul părții vătămate și a

afirmat, pe baza acestuia, că I.M. „este infractor de drept comun”, fapt de

natură a-l supune disprețului public.

Recursul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Gorj,

prin decizia penală nr. 382 din 2 aprilie 2001.

Prin recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție se

critică hotărârile despre care s-a amintit mai sus, în partea referitoare la

condamnarea inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie din

data de 17 martie 1999, susținându-se că prima instanță, și pe cale de

consecință, și instanța de recurs au pronunțat soluția amintită, cu încălcarea

legii, deoarece sesizarea instanței pentru această infracțiune, cauza fiind

promovată la plângere prealabilă, s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 284

alin. (1) C. proc. pen. și, ca atare, inculpatul nu poate fi condamnat. De

asemenea, se susține că soluția amintită este greșită și prin aceea că faptei

imputată inculpatului îi lipsește latura subiectivă a infracțiunii de calomnie,

respectiv intenția.

Examinând hotărârile atacate și

actele dosarului în raport cu motivele recursului în anulare, se constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 206

alin. (2) C. pen., acțiunea penală pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută

în acest articol, se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, iar conform art. 279 lit. a) C. proc. pen., în cazul acestei

infracțiuni, plângerea prealabilă se adresează instanței.

Prin art. 284 alin. (1) C. proc.

pen., se dispune ca în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este

necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de

două luni, din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

În conformitate cu prevederile art.

10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă

lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea

organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru

punerea în mișcare a acțiunii penale.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că partea vătămată s-a adresat cu plângere pentru fapta de calomnie,

din 17 martie 1999, la judecătorie, la data de 21 aprilie 2002.

Rezultă, de asemenea, că partea

vătămată și inculpatul se cunosc, fiind din aceeași localitate și, mai mult,

colegi de serviciu.

Deosebit de aceasta, este demonstrat

faptul că partea vătămată a cunoscut fapta săvârșită la 17 martie 1999 și

autorul acesteia, întrucât, la 14 aprilie 1999, a publicat un drept la replică

în legătură cu aceasta.

Cum în raport cu cele arătate,

partea vătămată trebuia să depună plângerea prealabilă la judecătorie până cel

mai târziu la 17 mai 1999, când se împlinea 2 luni de la expirarea termenului

prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că plângerea prealabilă a

fost introdusă tardiv, ceea ce potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., constituie un impediment legal pentru punerea în mișcare a acțiunii

penale, și, ca atare, soluția ce se poate pronunța, în raport cu prevederile

art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi decât aceea a încetării

procesului penal, instanța nu este îndreptățită ca, într-o asemenea situație,

să dispună examinarea în fond a faptei.

O altă soluție decât aceea a

încetării procesului penal ar fi contrară legii, întrucât ar duce la

inaplicabilitatea art. 11 pct. 2 lit. b), cu referire la art. 10 lit. f) C.

proc. pen., pentru cazul când se constată lipsa unei condiții esențiale pentru

punerea în mișcare a acțiunii penale, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar

încălca principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de strictă

interpretare și aplicare.

De aceea, hotărând în sensul

condamnării inculpatului pentru infracțiunea de calomnie, în loc de a dispune

încetarea procesului penal, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.,

atât prima instanță, cât și instanța de recurs, au pronunțat soluții cu

încălcarea legii.

Pentru aceste considerații, recursul

în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate cu

privire la condamnarea inculpatului S.C. pentru infracțiunea de calomnie

săvârșită la 17 martie 1999 și a se dispune încetarea procesului penal pentru

această infracțiune în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., răspunderea penală fiind înlăturată prin

neintroducerea în termen a plângerii referitoare la sesizarea instanței.

Față de această soluție ce urmează a

fi dată, examinarea celuilalt motiv al recursului în anulare prin care se

solicită examinarea în fond a faptei în discuție, a devenit inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 3160 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Târgu

Cărbunești și deciziei penale nr. 382 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj,

privind pe inculpatul S.C.

Casează hotărârile atacate și în

baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., încetează procesul penal pornit împotriva sus-menționatului inculpat

pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., plângerea

prealabilă a părții vătămate I.M., fiind formulată tardiv.

Obligă partea vătămată să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.