HAXHIA v. ALBANIA

30 martie 2006 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 29861/03 de Ismet HAXHIA împotriva Albaniei depusă la 20 iulie 2003 Declarația faptelor Reclamantul, dl Ismet Haxhia, este un național albanez născut în 1954 și în prezent în închisoarea Peqin (Albania). El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Loloci, avocat practicant în Tirana. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: asasinarea deputatului Partid Democrat A. Hajdari și a procedurii în prima instanță (a) asasinarea deputatului La 12 septembrie 1998, la aproximativ orele 9:15, deputatul democratic Azem Hajdari și bodyguardul său B.C. au fost asasinați, în timp ce al doilea bodyguard Z.N. a fost grav rănit în timp ce au ieșit din sediul DP din Tirana. Dl Hajdari a fost membru principal al unei dintre cele două partide principale din Albania, care la momentul material a fost în opoziție. Declarația oficială emisă de DP către mass-media, la ora 11, în aceeași zi, a indicat că uciderea a fost ordonată de Partidul Socialist de guvernare și că ucigașul a fost identificat ca J.M., care în acel moment era șeful Poliției ( Policia e Rendit ) din orașul Bajram Curri. asasinarea deputatului deputat al Partidului Democrat a provocat o creștere rapidă a tensiunii și protestatorii au atacat principala clădire a guvernului albaniei. Violența a izbucnit în Tirana în timpul înmormântării dlui Hajdari. O revoltă generală a avut loc, în timpul cărora armatorii au ocupat rapid sediul statului de televiziune, Parlamentul și alte clădiri majore. Situația în Albania a fost raportată chiar și în Recomandarea nr. 1386 (1998) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în care Adunarea a condamnat în mod ferm violența politică de către ambele părți după crimă. A considerat, de asemenea, că atacurile împotriva instituțiilor democratice ale statului nu pot fi justificate din motive politice. Orice încercare de a prelua puterea prin utilizarea forței a fost raportată ca fiind clar inacceptabile. Guvernul a denunțat uciderile și a oferit o recompensă de 100.000 USD oricui furnizează informații care duc la arestarea infractorilor. (b) Faza preliminară a procesului În zilele care au urmat uciderea poliției au colectat informații despre uciderea de la cinci martori. Unul dintre martori, dna R., a susținut că a avut o viziune clară asupra criminalului și ar fi fost în măsură să-l recunoască. Un alt martor a spus că a văzut doi oameni ieșind dintr-o mașină de poliție (un Mercedes Benz 250 verde) și l-a împușcat pe dl Hajdari și bodyguard-ul său. În plus, el a susținut că un alt om din scaunul șoferului a așteptat într-o poziție stațională până când a ieșit din mașină pentru a ajuta să tragă agresorul rănit înapoi în mașină. Testele forense au fost efectuate la locul crimei și examenele balistice au fost efectuate pe o armă automată și o armă de mână găsită la locul faptei. Nu au fost efectuate autopsii. Investigațiile s-au dovedit inconcluzibile. În 2000, M., care a îndeplinit o condamnare la închisoarea Regina Celli în Italia, a fost interogat de biroul procurorului albanez. El a fost suspectat de uciderea dlui Hajdari. În timpul interogativei a fost propusă un acord reciproc benefic M.. În schimbul cooperării sale și a argumentelor referitoare la asasinarea deputatului, procurorul va retrage acuzațiile împotriva lui. a acceptat oferta. Prin declarații foarte confuze a recunoscut că a furnizat masina folosită de ucigași. La 26 iulie 2000, când M. a interogat o a doua ofițer de poliție de rang înalt din orașul Bajram Curri de a fi efectuat crima, și anume F.M. șef de poliție, J.M. șef de poliție și frate Iz.H. al reclamantului și fostul bodyguard al domnului S. Berisha, liderul DP și actual prim-ministrul Albaniei. El nu a acuzat reclamantul de implicare în asasinarea deputatului. La 13 ianuarie 2001, biroul procurorului a eliberat cinci mandate de arestare cu privire la cinci polițiști de rang înalt, cu suspiciune că au fost implicați în asasinarea deputatului. Mandatele de arestare au fost emise cu privire la J.M., F.M. și trei frați Haxhia , adică. reclamantul, în acel moment șeful poliției de trafic ( Policia Rrugore ) din orașul Bajram Curri, Iz.H., fostul bodyguard al domnului Berisha și I.H. ofițer de poliție. La 20 ianuarie 2001, un criminal obișnuit, Ç., care a îndeplinit o condamnare la închisoare în Albania, a fost interogat de procurorul cu privire la uciderea domnului Hajdari. El a menținut, printre altele, , că el a văzut reclamantul în aceeași mașină cu persoanele identificate de M. ca uciderea deputatului . (c) Arestarea reclamantului La 22 ianuarie 2001, reclamantul a fost arestat și arestat pe suspectul de implicare în conspirația asasinării deputatului și a primului său bodyguard și încercarea de ucidere a celui de-al doilea bodyguard Z. N. În aceeași zi, biroul procurorului a acuzat reclamantul de două conturi de crimă în temeiul articolelor 79 lit. (c) și 78 din Codul Penal și de o cont de tentativă de crimă în temeiul articolelor 78 din Codul Penal. În plus, procurorul a solicitat Curtei de District Tirana să elibereze o ordonanță de detenție a reclamantului în închisoare pentru că există suspecte rezonabile că ar putea împiedica ancheta prin influențarea martorilor și distrugerea probelor materiale. La 24 ianuarie 2001, Curtea de District Tirana a confirmat arestarea reclamantului și a ordonat detenția sa în închisoare. La 31 ianuarie 2001, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District privind detenția sa în reținere, din cauza faptului că procurorul nu a depus suficiente și detaliate dovezi împotriva acestuia. La 9 februarie 2001, Curtea Supremă, deținând motivele de recurs ale reclamantului, a anulat parțial hotărârea Curții de District în ceea ce privește arestarea reclamantului. Cu toate acestea, instanța a susținut partea din decizia care a ordonat detenția reclamantului în închisoare. La 6 martie 2001, în timpul anchetei, reclamantul a declarat că în noaptea crimei, el a fost într-un hotel situat lângă sediul Partidului Democrat. La momentul asasinării, el a luat cina în restaurantul hotelului însoțit de alte persoane. Mașina lui a fost parcat aproape de hotel și sediul DP. La 10 martie 2001, în cursul fazei de anchetă, procurorul a solicitat instanței să acorde permisiunea de a obține ca dovezi mărturia Ç., care, în ciuda faptului că a îndeplinit o condamnare la închisoare în Albania, ar fi putut fi în pericol de violență.În aceeași zi, în prezența reclamantului și a F.M., dar în absența J M., Iz.H. și M (în acel moment un inculpat, dar mai târziu clasificat ca martor) și în ciuda afirmațiilor acuzaților că nu aveau timp suficient pentru pregătirea apărării lor, instanța a acordat permisiunea de a obține mărturia Ç. a doua zi. Duminică 11 martie 2001 înainte de Curtea de District Tirana, Ç, printre altele, a susținut, contrazicând primele sale argumente făcute la 20 ianuarie 2001, că a văzut mașina reclamantului la locul crimei și nu reclamantul în persoană. Potrivit lui, reclamantul a sosit într-o mașină neagră la câteva minute după împușcarea. (d) Procedură de judecată a Tribunalului de District La 13 martie 2001, biroul procurorului a solicitat Curtea de District Tirana să inițieze proceduri penale împotriva reclamantului, șeful poliției de trafic, F. M., șef al poliției J.M., șef al poliției de ordin, Iz.H., fostul bodyguard al S. Berisha și I.H., un ofițer de poliție. Ei au fost inculpați pentru a participa la sau a organiza asasinarea unui diputat, a crimei și a tentativei de ucidere a civililor. Potrivit procurorului, acuzatul a ajutat și a abținut F.H., atunci un ofițer de poliție de rang înalt al orașului Bajram Curri, în organizarea asasinării Parlamentului, care într-un discurs în Parlament a acuzat F.H. La 3 aprilie 2001, Curtea de district Tirana a organizat prima audiere în cadrul procedurii penale cu privire la asasinarea dlui Hajdari, așa-numitul „caz Hajdari”. La audieri, reclamantul a solicitat fără succes o prelungire a celor 15 zile permise părților să examineze documentele referitoare la proces. La audierile din 25 iulie 2001, Curtea a obținut mărturia lui L., un fost ofițer de poliție la secția de poliție din orașul Bajram Curri, care în cursul fazei de anchetă a fost interogat de procurorul cu suspiciune de conspirație pentru a executa uciderea. Potrivit argumentelor lui L. în timpul procesului din 10 septembrie 1998, cu două zile înainte de asasinare, J.M., persoana în comandă la momentul material, a pregătit o dubă de poliție și a călători la Tirana în compania sa împreună cu F.H și E.H., atât fosti ofițeri de poliție de rang înalt din orașul Bajram Curri, cât și N.C. în ziua crimei Iz.H, s-a alăturat grupului de persoane venind din Bajram Curri. În după-amiază, în 12 septembrie 1998, grupul a călătorit după cum urmează în direcția sediului DP: L., Iz.H, și E.H. au fost în dubă de poliție, iar J.M., F.H și N.C. au fost într-o mașină de tip Mercedes Benz cu o lumină de avertizare de poliție. Persoanele care călătoresc în van HAD au așteptat persoanele care călătoresc în mașina Benz care s-au oprit într-o zonă lângă sediul DP, nu în vederea scenei crimei. După ce au auzit împușcarea dintr-o armă automată F.H. le-a trimis un mesaj pentru a se întâlni în apropierea Spitalului Civil Tirana pentru că N.C a fost grav rănit. După ce a luat N.C. la spital s-au întors la Tropoja în mașini de poliție și a reușit să treacă blocajele de poliție pe drum fără probleme. a susținut că, în ciuda faptului că în aceeași zi, reclamantul a călătorit în mașina sa în direcția Tirana, el nu l-a văzut cooperand cu persoanele care au asasinat Parlamentul. La o dată neespecificată, Curtea a obținut mărturia B.P.; H.M. și A.P. care au susținut că la momentul asasinării dlui Hajdari reclamantul lua cina într-un restaurant în apropiere de locul crimei. La 9 iulie 2001, Curtea a obținut mărturia M.H., tatăl F.H. El a declarat că după uciderea de către persoane necunoscute ale fiului său mai mare în ianuarie 1998 familia sa a avut suspiciuni bine fundamentate că dl Hajdari a fost complice al crimei. El a declarat că a întâlnit deputatul cu câteva zile înainte de asasinarea sa la cererea acesteia. Dl Hajdari i-a furnizat informații relevante referitoare la persoanele care au fost implicate în ucidere. Potrivit M.H., după acea întâlnire el și F.H. nu au avut nici un motiv să creadă că Parlamentul a fost responsabil pentru uciderea fiului său și, în consecință, nu a avut nici o greșeală de sânge cu el. La 20 octombrie 2001, Curtea a auzit mărturia lui M., în calitate de co-apărător, prin intermediul unei legături video din Italia. Reclamantul și reprezentantul său au părăsit sala de audiere în protest. Potrivit reclamantului, admisibilitatea probelor prin legături video nu a fost prevăzută de legile procedurale în vigoare în timpul material. Într-o dată neespecificată, Curtea a obținut argumentele scrise ale lui Z.N., bodyguard al domnului Hajdari, care la data asasinării acestuia a fost grav rănit. În contradicție cu argumentele făcute în zilele care au urmat crima pe care a declarat-o, printre altele , că, în măsura în care ar fi putut aminti J.M. ar fi putut fi persoana care a împușcat Parlamentul . El nu a afirmat în prezența reclamantului la locul crimei. La 20 februarie 2002, instanța a acordat concediu la cererea reclamantului și a obținut mărturia Ç. la proces . El a declarat că la aproximativ 9 p.m. la 12 septembrie 1998 stătea într-un bar de cafenea la 60 de metri de locul crimei. Cu toate că era complet întuneric și ploaie puternic, el a declarat că a văzut reclamantul în aceeași mașină cu ucigașii. Reclamantul și co-apărătorii au pus la îndoială credibilitatea argumentelor Ç. în măsura în care a declarat că a văzut la locul crimei persoanelor și mașinilor care nu au fost descrise de niciun alt martor. La 29 aprilie 2002, Curtea de district Tirana a constatat că F.H. (care a fost ucisă la 10 septembrie 1998 de persoane necunoscute), J.M. și N.C. au împușcat dl Hajdari și bodyguard-ul său și că reclamantul și Iz.H., din cauza relației lor profunde și durabile cu liderii DP, au ajutat și le-au abținut acțiunile criminale. Curtea a susținut, de asemenea, că dl Hajdari a fost asasinat nu pentru motive politice, ci pentru scopuri legate de vânzare. Reclamantul și ceilalți co-apărători au ajutat și a abținut F.H. în comiterea crimei, așa cum a avut intenția de a răzbuna uciderea fratelui său mai mare. În consecință, Curtea a reclasificat acuzațiile împotriva reclamantului și a celorlalți co-apărători ca ucidere pentru motive de sânge (art. 78 § 2 din Codul Penal) în loc de uciderea unui deputat din motive politice (art. 79 litera (c)). Curtea de district a considerat, printre altele, că reclamantul a participat la organizarea crimei deputatului, chiar dacă ar fi jucat un rol simplu, adică. Călătoresc cu ucigașii din orașul Bajram Curri până la Tirana; parcarea mașinii sale (denumit poliție 203) în apropiere de sediul DP, pentru a sprijini ucigașii în acțiunile lor și pentru a participa cu ei la ceremonia funerară N.C.. A fost găsit vinovat de uciderea deputatului și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Curtea a hotărât, de asemenea, că argumentele Ç. și M. au fost contradictorii și, prin urmare, nu erau credibile ca bază pentru constatarea vinovăției I.H. și F.M.. Cu toate acestea, instanța și-a bazat în principal concluziile cu privire la condamnarea reclamantului asupra mărturiilor L., Ç. și M. (e) Procedura pentru a contesta organismul de decizie al instanței de district La 29 octombrie 2001, la ora 10 a.m., reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Tirana pentru a contesta organismul de decizie al Curții de District pe care l-a susținut a fost prejudecat. petiția a fost transmisă pentru hotărâre la Curtea de Apel Tirana. În aceeași zi la 12.30, în absența reclamantului și după ce a obținut depunerea biroului procurorului, care a susținut că comportamentul organismului de hotărâre din instanță de district este imparțial, Curtea de Apel a respins cererea reclamantului ca fiind nespinsă. La 13 noiembrie 2001, reclamantul a depus o procedură la Curtea Supremă pentru a contesta decizia Curții de Apel. El nu a răspuns la cererea sa. Procedura de procedură în instanța de apel La 8 iulie 2002, reclamantul a depus un recurs la Curtea de Apel Tirana, pronunțand hotărârea Curții de District din următoarele motive: „ că instanța de district i-a acordat timp suficient pentru a examina documentele pe care procurorul le-a bazat acuzațiile împotriva lui; a hotărât vinovăția sa pe baza depunerilor făcute la etapa prealabilă și pe doar dovezi circumstanțiale, adică. a călătorit în aceeași zi cu J.M., colegul său; a avut o prietenie cu unul dintre presupusi ucigași (F.M) sau a parcat masina într-un loc nu departe de locul în care a avut loc asasinarea. În plus, el a susținut că instanța în raționamentul său nu a specificat rolul său și/sau momentul în care a organizat complotul criminal pentru a asasina Parlamentul. La 9 iulie 2002, Curtea de Apel Tirana a susținut hotărârea Curții de District și a respins motivele recursului reclamantului. Mai multe pagini ale hotărârii Curții de District au fost clar încuiate în hotărârea Curții de Apel, care a fost caracterizată de fapte incorecte și de confuzie cu privire la statutul martorilor, în special în ceea ce privește dacă sunt acuzați și/sau martori. La 5 august 2002, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă, depunând o declarație ample a motivelor sale de recurs. La 14 februarie 2003, Curtea Supremă a susținut hotărârile Curții de District și Curtea de Apel. Curtea a constatat că, în ciuda faptului că în dosarul nu a existat nici o decizie oficială de închidere a etapei anchetei, părțile au avut copii ale tuturor documentelor din dosarul anchetei. Adresându-se motivelor de recurs ale reclamantului și celorlalți condamnați, referitoare la neapărarea autorităților de a le acorda suficient timp pentru a pregăti apărarea, instanța a constatat că timpul acordat părților de către Curtea de District a fost suficient pentru a-și fi notificat documentele și a pregăti apărarea. Într-o dată neespecificată, reclamantul a recurs la Curtea Constituțională, susținând că procedura a fost nedreaptă în diferite aspecte. În special, el s-a plâns că arestarea sa și detenția ulterioară au fost ilegale în măsura în care nu a fost informat cu privire la acuzațiile împotriva lui; că Curtea de District care l-a condamnat a fost prejudecată și nu independentă deoarece a folosit dovezile furnizate în afara procesului, punând astfel reclamantul într-o poziție inegală față de-a-vis procurorul; că Curtea nu i-a dat timp adecvat pentru a pregăti apărarea; și că instanțele nu au reușit să cheme martori și experți în numele său; că Curtea Supremă nu este imparțială deoarece doi dintre membrii săi au decis deja asupra arestării reclamantului. de către Curtea Constituțională la 9 iulie 2003, în conformitate cu art. 31 din Legea Curții Constituționale, care este „în afara jurisdicției sale”. Legea internă relevantă 1. Cod penal, modificat de Legea nr. 8204 din 10 aprilie 1997, Legea nr. 8279 din 15 ianuarie 1998, și Legea nr. 8733 din 24 ianuarie 2001 art. 78 din Codul Penal, astfel cum este în vigoare la momentul în care au fost comise infracțiunile, cu condiția ca o persoană condamnată pentru crimă premeditată să fie condamnată la un termen de 15 până la 25 de ani de închisoare. Luând în considerare renașterea fenomenelor de vânzare în munții Albaniei, Legea nr. 8733 din 24 ianuarie 2001, care a intrat în vigoare la 13 martie 2001, modificată printre altele, art. 78 din Codul Penal prin adăugarea unui nou paragraf care reglementează crimele de răzbunare pentru a opri distrugerea totală a familiilor. Noile dispoziții sunt următoarele: art. 78 „1. O persoană condamnată pentru crimă premeditată este condamnată la un termen de 15-25 ani de închisoare. (2) O persoană condamnată pentru crimă premeditată din cauza unui interes sau/sau a vânzării este condamnată la o perioadă de între 20 de ani și la închisoarea pe viață.” art. 79: Crimă intențională din cauza poziției particulare ale victimei „O persoană care comite crimă împotriva: ... (c) un membru al parlamentului, al judecătorului, al procurorului, al avocatului, al ofițerului de poliție, al ofițerului militar sau al angajatului de stat, în timp ce victima este în funcție sau din cauza poziției victimei, cu condiția să fie evident sau cunoscut; ... este condamnat la închisoare pe viață sau la un termen de nu mai puțin de douăzeci de ani de închisoare.” art. 253 Detenția persoanei suspectate de a fi comis o infracțiune „1. În cazul în care există motive rezonabile de a considera că ar putea exista un risc pentru persoana suspectată de a scăpa, procurorul poate ordona detenția persoanei suspectate de a fi comis o crimă pedepsită cu un termen nu inferior, apoi doi ani de închisoare (...)” art. 316 „În cursul etapei preliminare, procurorul și acuzatul pot solicita ca următoarele elemente să fie admise ca dovezi: (...) (b) mărturia unui martor, atunci când există suspiciuni bine fundamentate că martorul poate fi supus violenței, amenințări sau mită pentru a nu depune mărturie sau pentru a da dovezi false ...” COMPLAINTE Reclamantul susține că detenția sa nu a fost „legală” în măsura în care procedura internă nu a fost respectată. În special, nu au existat „circumstanțe excepționale” pentru a justifica detenția sa înainte de a fi depuse plângeri. În plus, în conformitate cu cerințele articolului 253 din CCP, nu au existat dovezi care să demonstreze că el va scăpa de anchetă sau va obstrucționa stabilirea adevărului în cazul în care el a rămas în general [art. 5 1 litera (c)]. În plus, în baza articolului 5 2 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la motivele de arestare; (2) În contextul procedurii penale împotriva lui, reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la o serie de chestiuni. În special, susține: ( ) că cazul său nu a fost auzit de un tribunal independent și imparțial, având în vedere că (i) banca Curții de District a fost selectată având în vedere atitudinea politică a membrilor săi și, de asemenea, faptul că judecătorul care a prezidat procesul său a avut o relație prietenoasă cu Procurorul General la momentul material (ii) doi judecători ai Curții Supreme care au deliberat la 14 februarie 2003 au participat deja la cadrul aceleiași instanțe care au deliberat asupra legalității arestării sale la 9 februarie 2001; (iii ) circumstanțele în care a fost efectuat procesul său și arestarea sa ilegală au prejudecat echitatea procesului său; ( )- că instanța a obținut ca declarații de probă făcute ca urmare a unui acord reciproc benefic între procurorul și un martor-cheie, care a fost inițial inculpat pentru aceeași infracțiune ca reclamantul; ( )– faptul că prin adăugărea unor dovezi prin intermediul unei legături video, instanțele au încălcat dispozițiile interne în vigoare în momentul material; (d) că instanțele și-au bazat condamnarea pe argumentele formulate în afara procesului; și (e) că hotărârea instanței care a condus la condamnarea sa nu a fost motivată; În baza articolului 6 alineatul (2), reclamantul susține că Parlamentul Partidului Socialist și declarațiile funcționarilor publici cu privire la vina sa l-au privat de beneficiul presunției de nevinovăție; În conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (a) reclamantul se plânge că nu a fost informat, imediat și în detaliu, cu privire la natura și cauza acuzației împotriva lui, în măsura în care Curtea de District a schimbat acuzațiile împotriva lui la deliberările anterioare hotărârii; Reclamantul susține că nu dispune de timp și de facilități adecvate pentru pregătirea apărării (art. 6 alineatul (3) litera (b)), din următoarele motive: (i) reprezentantul său a avut doar 15 zile în care să pregătească apărarea și să studieze dosarul, care a mers la mii de pagini; (ii) avocații reclamantului nu au avut acces la toate documentele care ar fi putut fi asistate pentru apărare; (iii) procesul reclamantului a fost desfășurat cu prea multă precauție; (iv) reclamantul a avut nu mai mult de două zile pentru a pregăti apărarea și pentru a examina martorul L., care a fost convocat în ultimul moment; Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § § § § 1 și 3 litera (d) din Convenție că procesul său a fost nedrept, deoarece nu a avut dreptul să examineze încrucișat martorii a căror mărturie a servit ca bază pentru condamnarea sa și nu a putut obține apariția experților și a altor persoane în numele său. În special, raportul expertului cu privire la argumentele Ç ar fi condus la achitarea sa; În temeiul articolului 7 § 1 din Convenție, reclamantul susține că el a fost condamnat din cauza unei acțiuni care nu constituie o infracțiune în temeiul dreptului intern la momentul în care a fost comis în măsura în care a fost considerat vinovat în temeiul articolului 78 § 2 din Codul penal albanez, care a intrat în vigoare la 13 martie 2001, la 2 ani și 6 luni de la data în care a fost comis infracțiunii În sfârșit, reclamantul plânge că, în declararea recursului său inadmisibil de plano la 9 iulie 2003, în ciuda faptului că afirmațiile sale au motive constituționale, Curtea Constituțională a încălcat art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

30 March 2006

FOURTH SECTION

Application no. 29861/03

by Ismet HAXHIA against Albania

lodged on 20 July 2003

Statement of Facts

The applicant, Mr Ismet Haxhia, is an Albanian national who was born in 1954 and is currently serving an imprisonment sentence in the prison of Peqin (Albania). He is represented before the Court by Mr K. Loloci, a lawyer practising in Tirana.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

Democratic Party MP A. Hajdari’s assassination and the proceedings at first instance

(a) The MP’s assassination

On 12 September 1998 at about 9.15 pm the Democratic Party (DP) MP Azem Hajdari and his bodyguard B.C. were assassinated, while the second bodyguard Z.N. was seriously injured as they came out of the DP headquarters in Tirana.

Mr Hajdari was a leading member of one of the two main parties in Albania which at the material time was in opposition.

The official statement issued by the DP to the media, at 11 p.m. the same day, indicated that the killing was had been ordered by the ruling Socialist Party and that the killer had been identified as J.M., who at that time was head of the Order Police (

Policia e Rendit

) of the city of Bajram Curri.

The Democratic Party MP’s assassination caused a rapid build-up in tensions and protesters assaulted Albania’s main government building.

Further violence erupted in Tirana during Mr Hajdari’s funeral. A general uprising ensued, during which gunmen quickly occupied State television headquarters, Parliament and other major buildings.

The situation in Albania was even reported in Recommendation no. 1386 (1998) of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe, in which the Assembly strongly condemned the political violence by both parties following the murder. It also considered that the attacks on the democratic institutions of the State could not be justified on any political grounds. Any attempt to take over power by use of force was reported as being clearly unacceptable.

The government denounced the killings and offered a reward of 100,000 USD to anybody providing information leading to the arrest of the perpetrators.

(b) The pre-trial stage

In the days that followed the murder the police collected information on the murder from five witnesses. One of the witnesses, Mrs R., held that she had had a clear view of the killer and would have been able to recognise him. Another witness said that he had seen two men get out of a police car (a green Mercedes Benz 250) and shoot Mr Hajdari and his bodyguards. Moreover, he maintained that another man in the driver’s seat had waited in a stationary position until he had gone out of the car to help to drag the wounded aggressor back into the car.

Forensic tests were carried out at the scene of the crime and ballistic examinations were carried out on an automatic gun and a hand gun found at the scene. No autopsies were carried out.

The investigations proved inconclusive.

In 2000, M., who was serving a prison sentence in Regina Celli prison in Italy, was questioned by the Albanian prosecutor’s office. He was suspected of the murder of Mr Hajdari. During the questioning a mutually beneficial agreement was proposed to M.. In exchange for his co-operation and submissions regarding the MP’s assassination, the prosecutor would withdraw the charges against him. M. accepted the offer. Through very confused statements he admitted having provided the car used by the murderers.

On 26 July 2000 when questioned a second time M. accused three high ranking police officers from the city of Bajram Curri of having carried out the murder, namely F.M. the Chief of Police, J.M. the head of Order Police and Iz.H. brother of the applicant and former bodyguard to Mr S. Berisha the leader of DP and currently Prime Minister of Albania. He did not accuse the applicant of involvement in the assassination of the MP.

On 13 January 2001 the prosecutor’s office issued five arrest warrants in respect of five high ranking police officers on suspicion of having been involved in the assassination of the MP. The arrest warrants were issued in respect of J.M., F.M. and three Haxhia brothers

, i.e.

the applicant, at that time the head of Traffic Police (

Policia Rrugore

) of the city of Bajram Curri, Iz.H., former bodyguard to Mr Berisha, and I.H. police officer.

On 20 January 2001, a habitual criminal, Ç., who was serving a prison sentence in Albania, was questioned by the prosecutor about the murder of Mr Hajdari. He maintained,

inter alia

, that he had seen the applicant in the same car with the persons who had been identified by M. as the murders of the MP.

(c)

The applicant’s arrest

On 22 January 2001 the applicant was arrested and held in custody on suspicion of involvement in the conspiracy of the assassination of the MP and his first bodyguard and the attempted murder of the second bodyguard Z. N..

On the same day the prosecutor’s office charged the applicant on two counts of murder under Articles 79 (c) and 78 of the Criminal Code and one count of attempted murder under Articles 78 of the Criminal Code. They pointed out that “

the evidence at their disposal and the press articles provided grounds

for reasonable

suspicions that the applicant in association with J.M. and others had committed the offences

”. In addition, the prosecutor requested to the Tirana District Court to issue an order for the applicant’s detention on remand in prison because there were reasonable suspicions that he might impede the investigation by influencing witnesses and destroying material evidence.

On 24 January 2001 the Tirana District Court confirmed the applicant’s arrest and ordered his detention on remand in prison.

On 31 January 2001 the applicant appealed against the District Court decision on his detention on remand, on the grounds that the prosecutor had not filed sufficient and detailed evidence against him.

On 9 February 2001 the Supreme Court, holding the applicant’s grounds of appeal, partly quashed the District Court decision in the part in respect of the applicant’s arrest. However, the court upheld the part of the decision that ordered the applicant’s detention on remand in prison.

On 6 March 2001 during investigation, the applicant stated that on the night of the murder he was in a hotel situated near the Democratic Party headquarters. At the time of the assassination he was having dinner in the restaurant of the hotel accompanied by other persons. His car was parked close to the hotel and the DP headquarters.

On 10 March 2001, during the investigation stage, the prosecutor requested the court to grant leave to obtain as evidence the testimony of Ç., who, notwithstanding the fact that he was serving a prison sentence in Albania, might have been at risk of violence. On the same day, in the presence of the applicant and F.M. but in the absence of J M., Iz.H. and M (at that time a defendant but later classified as a witness) and despite the claims of the defendants that they had had insufficient time for the preparation of their defence, the court granted leave to obtain the testimony of Ç. the next day.

On Sunday 11 March 2001 before the Tirana District Court, Ç

, inter alia,

maintained, contradicting his first submissions made on 20 January 2001, that he had seen the applicant’s car at the scene of the crime and not the applicant in person. According to him the applicant arrived in a black car some minutes after the shootings.

(d) District Court proceedings

On 13 March 2001 the prosecutor’s office requested the Tirana District Court to initiate criminal proceedings against the applicant, the head of the Traffic Police, F. M., the Chief of Police J.M., the head of the Order Police, Iz.H., the former bodyguard of S. Berisha and I.H., a police officer. They were indicted for having participated in or organised the assassination of an MP, the murder and the attempted murder of civilians. According to the prosecutor, the accused had aided and abetted F.H., at that time a high-ranking police officer of the city of Bajram Curri, in organising the assassination of the MP, who in a speech in Parliament had accused F.H. of being involved in illegal trafficking.

On 3 April 2001 the Tirana District Court held the first hearing in the criminal proceedings concerning Mr Hajdari’s assassination, the so-called “Hajdari case”. At the hearings, the applicant unsuccessfully requested an extension of the 15 days allowed to the parties to examine the documents relating to the trial.

At the hearings of 25 July 2001 the court obtained the testimony of L., a former police officer at the police station in the city of Bajram Curri, who during the investigation stage had been questioned by the prosecutor on suspicion of conspiracy to carry out the murder.

According to L.’s submissions during the trial on 10 September 1998, two days before the assassination, he had been ordered by J.M, the person in command at the material time, to prepare a police van and travel to Tirana in his company together with F.H and E.H., both former high ranking police officers of the city of Bajram Curri, and N.C. on the day of the murder Iz.H, had joined the group of persons coming from Bajram Curri. In the late afternoon of 12 September 1998 the group had travelled as follows in the direction of the DP headquarters: L., Iz.H, and E.H were in the police van, and J.M., F.H and N.C. were in a Mercedes Benz-type car with a police warning light. The persons travelling in the van HAD waited for the persons travelling in the Benz car which stopped in an area near the DP headquarters not in view of the scene of the crime. After having heard shooting from an automatic gun F.H had sent them a message to meet near Tirana Civil Hospital because N.C was gravely wounded. After having taken N.C. to the hospital they returned to Tropoja in police cars and had managed to pass police roadblocks on the way without any problems. L. maintained that despite the fact that on the same day, the applicant travelled in his car in the direction of Tirana, he had not seen him co-operate with the persons who assassinated the MP.

On an unspecified date the court obtained the testimony of B.P; H.M and A.P who maintained that at the time of the assassination of Mr Hajdari the applicant was having dinner in a restaurant nearby the crime scene.

On 9 July 2001 the court obtained the testimony of M.H., father of F.H. He stated that following the murder by unknown persons of his elder son in January 1998 his family had well-founded suspicions that Mr Hajdari had been an accomplice to the murder. He declared that he had met the MP some days before his assassination at the latter’s request. Mr Hajdari had provided him with relevant information relating to the persons who had been involved in the murder. According to M.H., after that meeting he and F.H. had no reason to believe that the MP had been responsible for the murder of his son and consequently had no blood feud with him.

On 20 October 2001 the court heard the testimony of M., in his capacity as co-defendant, via a video link from Italy. The applicant and his representative left the hearing room in protest. According to the applicant, the admissibility of evidence via video link was not provided for by the procedural laws in force in the material time.

On an unspecified date the court obtained the written submissions of Z.N., the bodyguard of Mr Hajdari who on the date of the latter’s assassination had been gravely wounded. In contradiction to the submissions he had made on the days that followed the murder he stated,

inter alia

, that as far as he could remember J.M. could have been the person who had shot the MP. He made no affirmation on the presence of the applicant at the scene of the crime.

On 20 February 2002 the court granted leave to the applicant’s request and obtained the testimony of Ç. at the trial. He stated that at about 9 p.m. on 12 September 1998 he had been sitting inside a café bar 60 metres away from the scene of the crime. Notwithstanding the fact that it was completely dark and raining heavily, he stated that he had seen the applicant in the same car with the murderers. The applicant and the co-defendants questioned the credibility of Ç.’s submissions in so far as he stated that he had seen at the scene of the crime persons and cars not described by any other witnesses at all.

On 29 April 2002 the Tirana District Court found that F.H. (who had been murdered on 10 September 1998 by unknown persons), J.M. and N.C. had shot Mr Hajdari and his bodyguards and that the applicant and Iz.H., by reason of their deep and long-lasting relationship with the DP’s leaders, had aided and abetted their criminal actions.

The court also held that Mr Hajdari had been assassinated not on political grounds but for vendetta-related purposes. The applicant and the other co-defendants had aided and abetted F.H. in committing the murder as he had intended to avenge the murder of his older brother. Consequently, the court reclassified the charges against the applicant and the other co-defendants as murder on blood-feud grounds (Article 78 § 2 of the Criminal Code) instead of murder of an MP on political grounds (Article 79 (c)).

The District Court held,

inter alia

, that the applicant had participated in the organisation of the murder of the MP even if he had played a simple role

i.e.

travelling with the murderers from the city of Bajram Curri to Tirana; parking his car (nameplate Police 203) near the DP headquarters, to support the murderers in their actions and participating with them in N.C.’s funeral ceremony.

He was found guilty of the murder of the MP and was sentenced to 20 years’ imprisonment.

The court also ruled that the submissions of Ç. and M. had been contradictory and consequently not credible as a basis for finding I.H. and F.M. guilty. Notwithstanding that, the court principally based its findings as to the applicant’s conviction on the testimonies of L., Ç. and M.

(e)

Proceedings to challenge the district court decision body

On 29 October 2001 at 10 a.m. the applicant lodged a petition with the Tirana District Court to challenge the decision body of the District Court which he alleged was biased. The petition was transmitted for decision to the Tirana Court of Appeal.

On the same day at 12.30, in the applicant’s absence and after having obtained the submissions of the prosecutor’s office which maintained that the district court decision body’s conduct was impartial, the Court of Appeal dismissed the applicant’s request as unsubstantiated.

On 13 November 2001 the applicant lodged a motion with the Supreme Court to challenge the decision of the Court of Appeal.

He had no reply to his request.

2.

Proceedings in the appellate courts

On 8 July 2002 the applicant lodged an appeal with the Tirana Court of Appeal, challenging the District Court judgment on the following grounds: “

that the district court granted him insufficient time to examine the documents on which the prosecutor based the charges against him; it decided on his guilt on the bases of submissions made at the pre-trial stage and on merely circumstantial evidence i.e. his having travelled in the same day with J.M, his colleague; having had a friendship with one of the alleged murderers (F.M) or having parked his car in a spot not far from the place where the assassination occurred. Moreover, he maintained that the court in its reasoning did not specify his role and/or the time when he organised the criminal plot to assassinate the MP.

On 9 July 2002, the Tirana Court of Appeal upheld the District Court judgment and dismissed the grounds of the applicant’s appeal. Several pages of the District Court judgment had clearly been pasted into the Court of Appeal’s judgment, which was also characterised by incorrect facts and confusion about the status of witnesses, particularly as to whether they were defendants and/or witnesses.

On 5 August 2002 the applicant lodged an appeal on points of law with the Supreme Court, submitting an extensive statement of his grounds of appeal.

On 14 February 2003 the Supreme Court upheld the District Court and Court of Appeal judgments. It dismissed the applicant’s grounds of appeal in their entirety. The court found that notwithstanding the fact that in the case-file there had been no formal decision to close of the investigation stage, the parties had had copies of all the documents in the file on the investigation. Addressing the applicant’s and the other co-defendants’ grounds of appeal, relating to the failure of the authorities to grant them sufficient time to prepare the defence, the court found that the time granted to the parties by the District Court had been sufficient for them to have notice of the documents and prepare their defence.

3.

Constitutional Court proceedings

On an unspecified date the applicant appealed to the Constitutional Court, alleging that the proceedings had been unfair in various respects. In particular, he complained that his arrest and the subsequent detention had been illegal insofar as he had not been informed of the charges against him; that the District Court that convicted him had been biased and not independent since it had used evidence given outside the trial, thus placing the applicant in a unequal position

vis-à-vis

the prosecutor; that the court had not given him adequate time to prepare his defence; and that the courts had failed to summon witnesses and experts on his behalf; that the Supreme Court was not impartial since two of its members had already ruled on the applicant’s arrest.

The appeal was declared inadmissible

de plano

by the Constitutional Court on 9 July 2003, pursuant to section 31 of the Constitutional Court Act, as being “outside its jurisdiction”.

B.

Relevant domestic law

Article 78 of the Criminal Code, as in force at the time when the offences were committed, provided that a person convicted of premeditated homicide should be sentenced to a term of fifteen to twenty-five years of imprisonment.

Taking into consideration the revival of vendetta phenomena in the mountains of Albania, Law no. 8733 of 24 January 2001, which came into force on 13

March 2001, amended

inter alia

Article 78 of the Criminal Code by adding a new paragraph that regulates revenge killings in order to stop the total destruction of families. The new provision reads as follows:

Article 78

“1. A person convicted of premeditated homicide shall be sentenced to a term of fifteen to twenty-five years of imprisonment.

Article 79: Intentional murder on account of the victim’s particular position

“A person who commits murder against: ...

(c) a member of parliament, judge, prosecutor, lawyer, police officer, military officer or State employee, while the victim is in office or because of the victim’s position, provided that it is obvious or known; ... shall be sentenced to life imprisonment or to a term of not less then twenty years of imprisonment.”

Article 253

The detention of the person suspected to have committed a crime

“1. When there are reasonable grounds to consider that there might be a risk for the suspected person to escape, the prosecutor can order the detention of the person suspected to have committed a crime punishable to a term not inferior then two years of imprisonment (...)”

Article 316

“During the pre-trial stage the prosecutor and the defendant may request that the following be admitted as evidence: (...)

(b) a witness’s testimony, when there are well-founded suspicions that the witness may be subjected to violence, threats or bribery in order not to testify or in order to give false evidence ...”

COMPLAINTS

§

1 (c)). Moreover, relying on Article 5

§

2 of the Convention, the applicant complains that he had not been informed of the grounds for his arrest;

a

) -

that his case was not heard by an independent and impartial tribunal, given that

(i)

the District Court bench had been selected having regard to the political attitude of its members and also that the judge who presided over his trial had a friendly relationship with General Prosecutor at the material time

(ii)

two judges of the Supreme Court bench that deliberated on 14 February 2003 had already taken part in the bench of the same court that deliberated on the legality of his arrest on 9

February 2001;

(iii

) the circumstances in which his trial had been conducted and his unlawful arrest had prejudiced the fairness of his trial; (

b

)- that the court obtained as evidence statements made as a consequence of a mutually beneficial agreement between the prosecutor and a key witness, who had initially been indicted for the same offence as the applicant; (

c

)– that by adducing evidence via a video link the courts infringed the domestic provisions in force at the material time; (d) that the courts based his conviction on submissions made outside the trial; and (e) that the court’s judgment that led to his conviction was not reasoned;

3.

Relying on Article 6 § 2 the applicant argues that Socialist Party MP and public officials’ statements as to his guilt deprived him of the benefit of the presumption of innocence;

4.

Under Article 6 § 3 (a) the applicant complains that he had not been informed, promptly and in detail, of the nature and cause of the accusation against him insofar as the District Court changed the charges against him at the deliberations prior to giving judgment;

5.

The applicant claims that he did not have adequate time and facilities for the preparation of his defence (Article 6 § 3 (b)), for the following reasons: (i)

his representative had only fifteen days in which to prepare his defence and to study the file, which ran to thousands of pages; (ii) the applicant’s lawyers did not have access to all the documents which might have assisted the case for the defence; (iii) the applicant’s trial was conducted with too much haste; and (iv) the applicant had no more than two days to prepare his defence and to cross-examine the witness L., who was summoned at the last moment;

6.

The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 3(d) of the Convention that his trial was unfair in that he was not entitled to cross-examine the witnesses whose testimony had served as a basis for his conviction and was unable to obtain the appearance of experts and other persons on his behalf. In particular, the expert’s report on the Ç’s submissions would have led to his acquittal;

7.

Under Article 7 § 1 of the Convention, the applicant argues that he was sentenced on account of an action which did not constitute an criminal offence under domestic law at the time it was committed in so far as he was found guilty under Article 78 § 2 of the Albanian Criminal Code, which came into force on 13 March 2001, 2 years and 6 months after the date on which the offence was committed

;

8.

Lastly, the applicant complains that in declaring his appeal inadmissible

de plano

on 9 July 2003, notwithstanding the fact that his claims had constitutional grounds, the Constitutional Court violated Article 2 of Protocol No. 7 to the Convention.