ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3463/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 septembrie 2003 la Tribunalul Gorj D.A. a chemat în judecată pe D.R. și D.G.P., pentru a fi obligați să-i permită ridicarea gardului metalic din fier pe o lungime de 10,80 ml., ce se află în fața hotarelor stabilite pentru fiecare în urma unei acțiuni de partaj succesoral. Prin sentința civilă nr. 5811 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei Tg. Jiu a fost respinsă acțiunea civilă pentru obligația de a face, formulată de reclamant ca inadmisibilă, avându-se în vedere prevederile art. 488 și art. 494 C. civ. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel, ce a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova.

Această instanță și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Gorj prin decizia nr. 462 din 12 decembrie 2003. Au fost avute în vedere prevederile O.U.G. nr. 58/2003, în vigoare de la 28 august 2003, anume art. II alin. (2) și (3), în sensul cărora se impune respectarea principiului constituțional al neretroactivității legii. S-a decis că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 rămân supuse legii vechi, caz în care competența de soluționare a apelului revine tribunalului. La rândul său Tribunalul Gorj, s-a declarat necompetent material să soluționeze apelul de față, considerând că a fost corect investită Curtea de Apel Craiova, astfel că ivindu-se un conflict negativ de competență, cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că această a doua hotărâre de declinare a competenței este legală. Astfel, în mod corect au fost avute în vedere prevederile art. II din O.U.G. nr. 58/2003. Alin. (1) al textului menționat prevede expres că dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și proceselor în curs de judecată începute sub legea anterioară. Cu privire la procesele în curs de judecată la data soluționării competenței instanțelor legale învestite, s-a prevăzut potrivit alin. (2) al aceluiași text că vor continua să fie judecate de acele instanțe. În speță procesul a fost inițiat la 12 septembrie 2003, deci după intrarea în vigoare a ordonanței menționate, soluția de fond fiind dată la 26 septembrie 2003 cum dispozițiile de competență sunt de imediată și strictă aplicare, astfel cum se prevede expres și în alin. prim al textului redat, rezultă că urmează a se reține în cauză incidența art. 3 pct. 2 C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 5 O.U.G. nr. 58/2003, potrivit căruia Curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță. Prin urmare, competența de soluționare a apelului în cauză revine Curții de Apel și nu Tribunalului, având în vedere textele de procedură redate, de imediată aplicare „dedusă din prevederea expresă” se aplică și proceselor în curs de judecată”, această instanță având competență generală de judecare a apelurilor (atât împotriva hotărârilor date de judecătorie, cât și de tribunal). De observat că alin.3 al textului analizat art. II din O.U.G.

nr. 58/2001 nu poate fi interpretat în sensul reținut de Curtea de Apel, care practic lipsește de orice eficiență alin. (1) al textului, care prevede cu titlu de principiu că dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și proceselor în curs de judecată, dispoziție care consfințește principiul aplicării imediate a reglementărilor de procedură. Așa fiind, urmează a se stabili competența de soluționare a apelului de față în favoarea Curții de Apel Craiova, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența materială de soluționare a apelului declarat de reclamantul D.A. împotriva sentinței civile nr. 5811 din 26 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, în favoarea Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.