ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2003

Decizia nr.557 Dosar nr.4827/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.N.V. împotriva deciziei penale nr.634 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală. S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.F., apărător desemnat din oficiu . Au lipsit: intimatele părți vătămate P.F., F.T. și F.E. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului , casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată.

Inculpatul declară că lasă soluția la aprecierea instanței . C U R T E A Asupra recursului penal de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr.92/18.06.2002, Tribunalul Teleorman, în baza art.211 al.2 lit.b și al.2 1 lit.a,b,c Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c, art.74 și 76 lit.b Cod penal, art.80 Cod penal a condamnat pe inculpatul D.N.V. la 3 ani închisoare. În baza art.211 al.2 lit.a,b și al.2 1 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art.74,76 lit.b Cod penal și art.80 Cod penal a condamnat pe același inculpat la 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. ași b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul O.I.M. , la 1 an și 8 luni închisoare, în condițiile art.71 și 64 Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.26 , raportat la art.211 al.2 lit.b și al.2 1 lit.a,b,c , art.99, și art.74-76 Cod penal. S-a luat act că părțile vătămate P.F., F.T. și F.E. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că , în noaptea de 4/5 mai 2002,inculpații, în jurul orelor 5,00 dimineața, prin forțarea porții au pătruns în curtea părții vătămate P.F., apoi inculpatul D.N.V. a bătut la ușa casei, a intrat în casă și prin amenințare i-a luat părții vătămate suma de 202.000 lei. În tot acest timp, inculpatul minor O.I.M.

i-a asigurat paza . S-a mai reținut, de asemenea, că inculpatul D.N.V. purtând o cagulă spre a nu fi recunoscut – în aceeași noapte – a pătruns în dormitorul părților vătămate F.T. și F.E. și prin amenințare cu moartea le-a luat 60.000 lei. Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat apel, solicitând redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr.634 din 15 octombrie 2002 , pronunțată de Curtea de Apel București, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați cu motivarea că pedepsele aplicate respectă dispozițiile art.72 Cod penal. In termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs numai inculpatul D.N.V., care în esență, a susținut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, solicitând reducerea lor.

Critica se încadrează în dispozițiile cazului de casare prevăzut de art.385 9 al.1 pct.14 Cod procedură penală, dar recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. În cauză ,instanțele au stabilit pedepse sub limita minimă legală, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor prevăzute de art.74 Cod penal, deși acesta a comis, împreună cu un minor, două infracțiuni calificate de tâlhărie. Dar, la individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere nu numai multiplele circumstanțe agravante în care s-au produs faptele, dar și datele personale ale inculpatului,ceea ce ar fi lipsa antecedentelor penale,conduita procesuală sinceră. În acest context nu se constată motive care să justifice o altă coborâre a pedepselor aplicate până la limita prevăzută de art.76 lit.b Cod penal , deoarece s-ar încălca atât prevederile art.72 Cod penal, cât și ale art.52 Cod penal.

Examinând și potrivit art.385 9 al.3 Cod procedură penală hotărârile recurate nu se constată nici alte motive de casare care luate în considerare din oficiu să conducă la casare în calea de atac a inculpatului. În consecință, nefiind constatate motive de casare în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b Cod penal, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat . În baza art.385 17 al.4 Cod procedură penală combinat cu art.88 Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi. Conform art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.V. împotriva deciziei penale nr.634 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București,Secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 mai 2002 la 5 februarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2003.