ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2003

Decizia nr.557

Dosar nr.4827/2002

S-a luat

în examinare recursul declarat de inculpatul D.N.V.  împotriva deciziei penale

nr.634 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.F.,

apărător desemnat din oficiu .

Au

lipsit: intimatele părți vătămate P.F., F.T. și F.E.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului , casarea hotărârilor pronunțate și reducerea

pedepsei aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just

individualizată.

Inculpatul

declară că lasă soluția la aprecierea instanței .

C

U R T E A

Asupra

recursului penal de față,

Din

actele și lucrările  dosarului, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.92/18.06.2002, Tribunalul Teleorman, în baza art.211 al.2

lit.b și al.2

1

lit.a,b,c Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c,

art.74 și 76 lit.b Cod penal, art.80 Cod penal a condamnat pe inculpatul D.N.V.

la 3 ani închisoare.

În

baza art.211 al.2 lit.a,b și al.2

1

lit.b și c Cod penal cu aplicarea

art.74,76 lit.b Cod penal și art.80 Cod penal  a condamnat pe același inculpat

la 4 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. ași b Cod penal pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Prin

aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul  O.I.M. ,  la 1 an și 8 luni

închisoare, în condițiile art.71 și 64 Cod penal pentru infracțiunea prevăzută

de art.26 , raportat la art.211 al.2 lit.b și al.2

1

lit.a,b,c ,

art.99, și art.74-76 Cod penal.

S-a

luat act că părțile vătămate P.F., F.T. și F.E. nu s-au constituit părți civile

în cauză.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că , în noaptea de 4/5 mai

2002,inculpații, în jurul orelor 5,00 dimineața, prin forțarea porții au pătruns

în curtea părții vătămate P.F., apoi inculpatul  D.N.V. a bătut la ușa casei, a

intrat în casă și prin amenințare i-a luat părții vătămate suma de 202.000 lei.

În

tot acest timp, inculpatul minor  O.I.M. i-a asigurat paza .

S-a

mai reținut, de asemenea, că inculpatul D.N.V. purtând o cagulă spre a nu fi

recunoscut – în aceeași noapte – a pătruns în dormitorul părților vătămate F.T.

și F.E. și prin amenințare cu moartea le-a luat 60.000 lei.

Împotriva

acestei hotărâri, inculpații au declarat apel, solicitând redozarea pedepsei.

Prin

decizia penală nr.634 din 15 octombrie 2002 , pronunțată de Curtea de Apel

București, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați cu

motivarea că pedepsele aplicate respectă dispozițiile  art.72 Cod penal.

In

termen legal, împotriva  hotărârilor de mai sus a declarat recurs numai

inculpatul D.N.V., care în esență, a susținut că nu s-a făcut o justă

individualizare a pedepselor aplicate, solicitând reducerea lor.

Critica

se încadrează în dispozițiile cazului de casare prevăzut de art.385

9

al.1 pct.14 Cod procedură penală, dar recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

În

cauză ,instanțele au stabilit pedepse sub limita minimă legală, prin reținerea

în favoarea inculpatului a circumstanțelor prevăzute de art.74 Cod penal, deși

acesta a comis, împreună cu un minor, două infracțiuni calificate de tâlhărie.

Dar,

la individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere nu numai multiplele

circumstanțe agravante în care s-au produs faptele, dar și datele personale ale

inculpatului,ceea ce ar fi lipsa antecedentelor penale,conduita procesuală

sinceră.

În acest

context nu se constată motive care să justifice o altă coborâre a pedepselor

aplicate până la limita prevăzută de art.76 lit.b Cod penal , deoarece s-ar

încălca atât prevederile art.72 Cod penal, cât și ale art.52 Cod penal.

Examinând

și potrivit art.385

9

al.3 Cod procedură penală hotărârile recurate

nu se constată nici alte motive de casare  care luate în considerare din

oficiu să conducă la casare în calea de atac a inculpatului.

În

consecință, nefiind constatate motive de casare în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod penal, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat

.

În

baza art.385

17

al.4 Cod procedură penală combinat cu art.88 Cod

penal se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.

Conform

art.192 al.2 Cod  procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.V. împotriva deciziei penale

nr.634 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București,Secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 mai

2002 la 5 februarie 2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 februarie 2003.