COOPERATIVA AGRICOLA POJARNITA-MED v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr. 38386/02

depusă de POJARNIȚA-MED

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 28 martie 2006, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

M.

Pellonpää,

Dl

J.

Šikuta,

judecători

,

și dl

M.

O’Boyle

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 20 septembrie 2002,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,

Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul este o întreprindere înregistrată în Republica Moldova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Botezat, avocat din Ștefan-Vodă. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Pârlog.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 16 aprilie 2002, Judecătoria Economică de circumscripție Chișinău a pronunțat o hotărâre prin care a obligat Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro” („debitorul”) să plătească datoria sa față de reclamant, în suma totală de 33,514 lei moldovenești (MDL). Hotărârea judecătorească nu a fost contestată cu apel și a devenit executorie la 2 mai 2002.

Reclamantul a obținut un titlu executoriu pe care executorul judecătoresc nu l-a executat. La 27 mai 2002, reclamantul a scris Departamentului de executare a deciziilor judiciare al Ministerului Justiției, solicitând executarea hotărârii judecătorești și sechestrarea proprietății debitorului. La 17 iulie 2002, el a cerut Ministerului Justiției să ia măsuri în vederea executării hotărârii judecătorești.

La 26 iulie 2002, Judecătoria sectorului Centru a decis să restituie titlul executoriu reclamantului fără executare, deoarece debitorul nu avea proprietăți. La 30 iulie 2002, Departamentul de executare a deciziilor judiciare a restituit titlul executoriu fără executare. Același Departament a trimis, la 5 august 2002, o altă scrisoare reclamantului, prin care a declarat că el a verificat la 12 iulie 2002 situația financiară a debitorului și a descoperit că acesta avea o datorie semnificativă față de bugetul de stat. De asemenea, el a verificat informația potrivit căreia debitorul continua să-și desfășoare activitatea și avea proprietăți (de exemplu, automobile ale întreprinderii), însă el nu a găsit nicio probă cu privire la astfel de proprietăți.

La 31 octombrie 2002, reclamantul a încheiat un contract cu debitorul potrivit căruia debitorul a cesionat reclamantului creanța sa față de un terț și astfel datoria sa față de reclamant a fost stinsă. Reclamantul nu a declarat că el a încercat să încaseze datoria de la persoana terță.

B. Dreptul intern relevant

Legislația internă relevantă a fost descrisă în hotărârea Curții în cauza

Prodan v. Moldova

, nr. 49806/99, ECHR 2004-... (extrase).

PRETENȚIA

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție de neexecutarea de către stat a hotărârii judecătorești irevocabile din 16 aprilie 2002.

ÎN DREPT

Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătorești din 16 aprilie 2002. El a invocat articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în partea lor relevantă, prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... și într-un termen rezonabil a cauzei sale ... de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... .”

Articolul 1 Protocolul nr. 1:

„1.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional ... .”

Curtea notează că titlul executoriu a fost restituit fără executare și că la 31 octombrie 2002 reclamantul a încheiat un contract de transfer al datoriei de la debitorul său inițial la o terță persoană. În absența oricărui comentariu din partea reclamantului cu privire la declarația Guvernului că nu există nicio probă că a existat vreo încercare de a încasa datoria de la terț, Curtea trebuie să prezume că o astfel de încercare nu a avut loc.

Prin urmare, Curtea consideră că probele dovedesc că neîncasarea datoriei se datorează propriei inacțiuni a reclamantului și nu este imputabilă statului. Rezultă că această cerere urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată, după cum prevede articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

1.

Decide

să disjungă admisibilitatea de fondul cererii; și

2.

Declară

cererea inadmisibilă.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte