CALBOR CORPORATION S.A. v. MOLDOVA - [Romanian Translation]
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CALBOR CORPORATION S.A. v. MOLDOVA - [Romanian Translation] (CtEDO, 2008)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 36001/03
depusă de CALBOR CORPORATION S.A.
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 4 martie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza,
Președinte,
Giovanni Bonello,
Stanislav Pavlovschi,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
judecători,
și Fatoș Aracı,
Grefier adjunct al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 19 septembrie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Calbor Corporation S.A., este filiala înregistrată în Republica Moldova a unei companii internaționale, care își are sediul în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Nagacevschi,
de la „Juriștii pentru drepturile omului”, o organizație non-guvernamentală cu sediul în Chișinău.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.
La 17 martie 1998 „Calbor corporation” (în continuare numită CALBOR) și Comitetul executiv Cimișlia (în continuare numit Comitetul) au semnat un contract, potrivit căruia CALBOR urma să livreze comitetului combustibil și să plătească datoriile acestuia față de o companie terță. Comitetul urma să plătească pentru aceste servicii cu semințe de floarea-soarelui. Prețul total al contractului era de 1,200,000
lei moldovenești (MDL). CALBOR a executat partea sa din contract.
În anii 1998-1999, Comitetul a plătit companiei CALBOR echivalentul a MDL
655,601. Diferența a constituit MDL 544,398. Contractul prevedea penalități pentru plata întârziată și o clauză privind luarea în considerație a inflației. Prin urmare, CALBOR pretindea că datoria restantă era de MDL 1,920,428. Comitetul a refuzat să plătească datoria restantă și CALBOR a intentat o acțiune judiciară.
La 21 iunie 1999, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a hotărât în favoarea companiei CALBOR și i-a acordat MDL 1,877,212 (154,918 euro (EUR) la acea dată). Această hotărâre nu a fost contestată și a devenit irevocabilă și executorie 15 zile mai târziu.
În anul 1999, a avut loc o reformă administrativă și autoritățile locale au fost reorganizate. Comitetul a fost transformat în Județul Lăpușna. Direcția sa financiară (în continuare numită Direcția) a continuat toate activitățile financiare ale Comitetului.
La 26 august 1999, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău și-a modificat hotărârea din 21 iunie 1999, precizând că suma urma să fie plătită de către Județul Lăpușna, în calitate de succesor de drept al Comitetului, mai exact, de către Direcție.
La 25 octombrie 1999, aceeași instanță judecătorească a admis apelul depus de către Direcție, pe motiv că aceasta nu a fost citată în instanță sau reprezentată la ședința din 21
iunie 1999. A fost dispusă rejudecarea integrală a cauzei.
La 22 decembrie 2000, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a acordat companiei CALBOR suma de MDL 1,621,145 (EUR 143,230) și a respins acțiunea reconvențională depusă de către Direcție.
La 23 mai 2001, Judecătoria Economică a Republicii Moldova a casat hotărârea de mai sus și a dispus rejudecarea cauzei.
La 28 martie 2002, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a acordat companiei CALBOR suma de MDL 1,733,410 (EUR 146,784). Această hotărâre nu a fost contestată și a devenit irevocabilă și executorie 15 zile mai târziu.
La 26 aprilie și la 8 august 2002, CALBOR a cerut executarea hotărârii judecătorești irevocabile, însă fără succes.
La 6 noiembrie 2002, Judecătoria Economică a Republicii Moldova a redeschis procedurile (au fost invocate neregularități procedurale la judecarea cauzei de către Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău). Ea a casat în parte hotărârea judecătorească sus-menționată și a acordat CALBOR suma de MDL
1,485,696 (EUR
106,814).
La 6 martie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins recursurile depuse de ambele părți în această cauză și a menținut hotărârea judecătorească din 6
noiembrie 2002. Ea a specificat că suma urma a fi plătită de către Direcție.
La inițiativa Direcției, Procurorul General a depus recurs în anulare, solicitând casarea tuturor hotărârilor judecătorești de mai sus și respingerea pretențiilor lui CALBOR.
La 2 iunie 2003, Plenul Curții Supreme de Justiție a admis recursul în anulare al Procurorului General și a casat hotărârile judecătorești menționate mai sus. El a adoptat o nouă hotărâre, prin care a acordat companiei CALBOR suma de MDL 280,000 (EUR 16,718).
PRETENȚII
R
eclamantul s-a plâns, în temeiul articolului
6 §
1 al Convenției, că, prin admiterea
recursului în anulare al Procurorului General, Curtea Supremă de Justiție a încălcat dreptul său la un proces echitabil.
R
eclamantul
s-a plâns că dreptul său la protecția proprietății, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârea judecătorească prin care Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare și a modificat hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea sa.
De asemenea, r
eclamantul
s-a plâns de violarea articolului 6 § 1 al Convenției, deoarece Curtea Supremă de Justiție nu și-a motivat suficient hotărârea sa și deoarece procedurile au durat o perioadă excesiv de lungă.
ÎN DREPT
La 10 octombrie 2007, părțile au informat Curtea că, la aceeași dată, ei au semnat un acord de reglementare amiabilă. Ei au prezentat Curții o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul a recunoscut o violare a articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție. El s-a mai angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării deciziei Curții de scoatere a cererii de pe rol, MDL 1,205,696 (aproximativ EUR
73,288), reprezentând datoria de bază restantă, precum și echivalentul a EUR 50,000 pentru orice prejudiciu cazat. Părțile au cerut Curții să scoată cererea de pe rol.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu găsește vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1
in fine
al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Grefier adjunct
Președinte