Rand împotriva Estoniei

Reclamantul, dl Jüri Rand, este un cetățen estonian născut în 1955 și locuiește în Tallinn. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Susi, un avocat practicant în Estonia. Prin decizia din 17 mai 2004, Curtea județului Lääne-Viru (Lääne-Viru Maakohus) a întrerupt procedura penală în ceea ce privește reclamantul care a fost acuzat de a comis o fraudă agravată care implică daune substanțiale (art. 143 alineatul (1) (1-1) din Codul penal (Kriminaalkoodeks)). Hotărârea a fost luată la cererea procurorului, în conformitate cu art. 168-2 din Codul de Procedură Penală (Kriminaalmenetluse koodeks), conform căreia procedurile penale ar putea fi întrerupte dacă pedeapsa care poate fi impusă acuzatului ar fi neglijabilă în comparație cu pedeapsa care ar putea fi impusă lui pentru comisia unei alte infracțiuni penale.

Curtea județului a făcut trimitere la alte proceduri pe calea Curții Municipale Tallinn (Tallinna Linnakohus) care sunt rezumate mai jos. Prin hotărârea din 17 noiembrie 2004 Curtea orașului Tallinn a condamnat E.B. și V.K. de trafic ilicit de benzină de către un grup de persoane (art. 76 § 3 alineatul (2) din Codul Penal). Reclamantul a fost condamnat pentru ajutor și apărarea infracțiunii de mai sus (art. 76 § 3 (2) și art. 17 § 6 din Codul Penal). El a fost condamnat la doi ani de închisoare, mai puțin timp petrecut în detenție anterioară. M.K. a fost condamnat pentru abuz de poziția sa oficială (art. 161 din Codul Penal). Curtea a acordat reclamația civilă a Consiliului Vamal împotriva reclamantului, E.B.

și V.K. în valoare de 34.917.918 coroane (EEK) (aproximativ 2.231.177 euro (EUR). În cele din urmă, a hotărât confiscarea proprietății (gasoline) care au fost confiscate de la solicitant, E.B. și V.K. pentru a răspunde cererii civile. La 23 februarie 2005, Curtea de Apel din Tallinn (Tallinna Ringkonnakohus) a susținut în substanță hotărârea Tribunalului Orașului în ceea ce privește reclamantul. Curtea Supremă (Riigikohus) a refuzat reclamantul să permită apelul la 15 iunie 2005. La 20 iunie 2005, reclamantul a solicitat Curtea Orașului Tallinn să amâne executarea condamnării sale la închisoare pentru un an, deoarece el a fost grav bolnav cu artrită reumatoidă și în cazul în care tratamentul său medical trebuia să fie întrerupt, inflamația articulațiilor ar deveni mai acută.

Reclamantul a susținut că el a fost singurul susținător al părinților săi bolnavi și că a acordat substanță unui copil de un an. La 21 iunie 2005, Curtea Orașului a amânat executarea de șase luni de închisoare a reclamantului. La 22 iunie 2005, reclamantul a solicitat Tribunalului Tallinn pentru a ridica sentința din cauza bolii sale incurabile. Prin decizia din 28 septembrie 2005, Curtea Orașului și-a respins cererea, care a constatat, pe baza certificatelor medicale depuse de solicitant, că a fost prescris pastile care ar putea fi luate și în închisoare. Acesta a considerat că examenele medicale necesare (o dată la fiecare trei luni) ar putea fi aranjate de către autoritățile închisoare în cooperare cu un spital.

Prin urmare, Tribunalul orașului a respins cererea reclamantului și a remarcat că, în conformitate cu hotărârea Tribunalului orașului din 21 iunie 2005, reclamantul a trebuit să apară în închisoarea Tallinn la 6 ianuarie 2006, cel târziu pentru a începe să își îndeplinească sentința (1 an, 9 luni și 18 zile).

The applicant, Mr Jüri Rand, is an Estonian national who was born in 1955 and lives in Tallinn. He was represented before the Court by Mr M. Susi, a lawyer practising in Estonia. By a decision of 17 May 2004 the Lääne-Viru County Court (Lääne-Viru Maakohus) discontinued criminal proceedings in respect of the applicant who had been charged with having committed an aggravated fraud involving substantial material damage (Article 143 § 2 (1-1) of the Criminal Code (Kriminaalkoodeks)). The decision was taken at the request of the prosecutor, under Article 168-2 of the Code of Criminal Procedure (Kriminaalmenetluse koodeks), according to which criminal proceedings could be discontinued if the punishment liable to be imposed on the accused would be negligible compared to the punishment which would be likely to be imposed on him or her for the commission of another criminal offence.

The County Court made reference to other proceedings pending before the Tallinn City Court (Tallinna Linnakohus) which are summarised below. By a judgment of 17 November 2004 the Tallinn City Court convicted E.B. and V.K. of illicit trafficking of gasoline by a group of persons (Article 76 § 3 (2) of the Criminal Code). The applicant was convicted of aiding and abetting the above offence (Article 76 § 3 (2) and Article 17 § 6 of the Criminal Code). He was sentenced to two years’ imprisonment, less the time spent in pre-trial detention. M.K. was convicted of misuse of his official position (Article 161 of the Criminal Code). The court granted the civil claim of the Customs Board against the applicant, E.B.

and V.K. in the amount of 34,917,918 kroons (EEK) (approximately 2,231,177 euros (EUR)). Finally, it decided to confiscate the property (gasoline) that had been seized from the applicant, E.B. and V.K. in order to meet the civil claim. On 23 February 2005 the Tallinn Court of Appeal (Tallinna Ringkonnakohus) upheld the City Court’s judgment in substance insofar as it concerned the applicant. The Supreme Court (Riigikohus) refused the applicant leave to appeal on 15 June 2005. On 20 June 2005 the applicant requested the Tallinn City Court to postpone the enforcement of his prison sentence for up to one year, as he was critically ill with rheumatoid arthritis and in case his medical treatment were to be discontinued, the inflammation of joints would become more acute.

The applicant submitted that he was the sole supporter of his sick parents and that he provided subsistence to a one-year-old child. On 21 June 2005 the City Court postponed the enforcement of the applicant’s imprisonment for six months. On 22 June 2005 the applicant requested the Tallinn City Court to lift his sentence due to his incurable illness. By a decision of 28 September 2005 the City Court dismissed his request. It found, on the basis of medical certificates submitted by the applicant, that he had been prescribed pills which could also be taken in prison. It considered that the necessary medical examinations (once every three months) could be arranged by the prison authorities in cooperation with a hospital.

Therefore, the City Court dismissed the applicant’s request and noted that according to the City Court’s decision of 21 June 2005 the applicant had to appear in the Tallinn Prison on 6 January 2006 at the latest to start serving his sentence (1 year, 9 months and 18 days). The applicant did not appeal against the decision.