KANGUR v. ESTONIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KANGUR v. ESTONIA (CtEDO, 2009)
Reclamantul, dl Kalev Kangur, este un cetățen estonian născut în 1968 și locuiește în Tallinn. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Susi și dl M. Hääl, avocați care practică în Tallinn. Reclamantul a fost director general al Consiliului de Land estonian (Maa-amet) la momentul material. La 18 august 2005 a fost deschisă o anchetă penală cu privire la o serie de tranzacții de teren care implică achiziționarea de persoane private de parcele de terenuri acoperite de normele privind protecția naturii și schimbul acestor parcele pentru terenuri mai valoroase deținute de stat. La 1 octombrie 2006, reclamantul a fost acuzat de abuz de poziția sa oficială și de mită. La 3 octombrie 2006, la 5 octombrie 2006, Curtea de Apel din Tallinn (ringkonnakohus) a respins un recurs de către reclamant. Decizia respectivă nu a fost supusă recursului. La 28 noiembrie 2006, procurorul public a respins o cerere de eliberare a reclamantului. La 11 decembrie 2006, o cerere similară a fost respinsă de Curtea județului Harju. Eliberarea reclamantului a fost ordonată de procurorul public la 21 decembrie 2006. Între timp, reclamantul a apelat la Curtea Supremă (Riigikohus), susținând că dispoziția Codului de Procedură Penală (Kriminaalmenetluse sedustik) prin care niciun recurs nu impune o pronunțare împotriva unei hotărâri a Curții Județene cu privire la detenție a fost neconstituțional. La 17 ianuarie 2007, Curtea Supremă a refuzat să examineze plângerea cu privire la fondul în conformitate cu Constituția, Convenția și jurisprudența sa, aceaceasta ar putea face acest lucru numai dacă reclamantul nu are altă cale judiciară. Cu toate acestea, în cazul de față, el avea astfel de remedii: plângerea sa împotriva Curții de județ care autorizează deținerea sa a fost examinată de Curtea de Apel și cererea ulterioară de eliberare a acestuia a fost examinată de Curtea de județ. La 23 ianuarie 2007, Tribunalul județului Harju, la cererea procurorului public, a suspendat reclamantul de a fi director general al Consiliului de Land pentru durata procedurii penale. La 15 februarie 2007, Curtea de Apel din Tallinn a susținut decizia, constatand că suspendarea sa a fost legală și bine fundamentată, deoarece serviciul său continuu ar avea efecte negative asupra procedurii penale. Curtea de Apel a remarcat: „... [S]uspensie de la birou în acest caz este un remediu proporțional, deoarece este posibil ca [reclamantul] să continue comisia infracțiunilor penale analoge (pe ... võimalik jätkata analoogsete kuritegude toimepanamist) în special în legătură cu postul pe care îl deține; cooperarea dintre [reclamantul] și subordonații săi este, de asemenea, complicată, deoarece subordonații sunt martori în acest caz. ... Curtea de Apel constată că, întrucât sunt implicate infracțiunile penale legate de abuzul de competență, rămânerea în funcție de același post ar permite suspectului să continue comisia infracțiunilor penale de același tip (võimaldab ... samalaadsete kuritegude toimepanemist jätkata). ...” Această decizie nu a fost supusă recursului. art. 141 § 1 din Codul de Procedință Penală (Kriminaalmenetluse Seadustik) prevede următoarele: „Un suspect sau acuzat este suspendat de la birou la cererea Procurorului public și pe baza unei hotărâri de judecător de investigare preliminară sau a instanței în cazul în care: (1) el sau ea poate continua să comită infracțiuni (võib jätkuvalt toime panna kuritegusid) în cazul în care el rămâne în funcție; (2) restul său în funcție poate aduce atingere procedurii penale.”