ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6974/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

decembrie 2003, reclamantul N.C. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11703

din 29 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul de a

fi obligată pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată,

în sensul actelor normative menționate, fiind născut la data de 30 martie 1942,

în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu în comuna Filimon Sârbu,

județul Ialomița.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 30 din 8 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 11703 din 29 octombrie 2003, emisă de pârâtă

și a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în perioada

30 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 septembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din actele depuse și declarațiile martorilor audiați, că reclamantul

s-a născut în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu, respectiv la

30 martie 1942, în comuna Filimon Sârbu, județul Ialomița, având calitatea de

refugiat, situație în care s-au aflat și părinții săi.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii,

întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților, deci nu și-a

schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 127/2002, care definesc noțiunea de

persoană strămutată.

Recursul este nefondat.

Prin O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000 și prin H.G. nr. 127/2002, s-au prevăzut drepturi

bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de

„refugiat”.

Din actele depuse la dosar și

declarațiile martorilor audiați s-a reținut că reclamantul-intimat s-a născut

în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu, respectiv la 30 martie 1942,

în comuna Filimon Sârbu, județul Ialomița.

Întrucât s-a dovedit situația de

refugiați a părinților reclamantului, s-a reținut că aceasta, minor fiind, a avut

aceiași situație.

Dispozițiile legale aplicabile

persoanelor strămutate, nu prevăd în mod imperativ, înlăturarea persoanelor

născute în refugiu care, alături de ceilalți membrii ai familiei, au suferit

persecuții etnice, de la acordarea drepturilor bănești.

Întrucât, prin refugiere, cetățenii

români au suferit prejudicii, pentru motive de echitate nu se justifică

aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu

părinții sau născuți în refugiu, statul având obligația de protecție și sprijin

în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă este nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 30 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2004.