ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 276/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1085/F din 10 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74-76 lit.a C.pen. S-a făcut aplicarea art.71-64 C.pen. În temeiul art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 septembrie 2002, la zi. În baza art.350 C.proc.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art.65 alin.2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b C.pen.

pe timp de 2 ani. În baza art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.G. La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 8 ianuarie 2004, instanța de apel, prin încheiere, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, în baza dispozițiilor art.143 și 148 lit.h C.proc.pen., măsură pe care a menținut-o. Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind netemeinicia menținerii măsurii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul art.139 C.proc.pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art.136 alin.1 C.proc.pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu ... închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, litera d a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă. Art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 C.proc.pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, menținerea arestării preventive a inculpatului, au fost respectate de instanțele competente. Ca atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală. Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.385 15 pct.1 lit.b C.proc.pen., va fi respins. În baza art.192 C.proc.pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr.47/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.