ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 82/2003

Decizia nr.82

Dosar

nr.4581/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.I.

împotriva deciziei penale nr.589/A din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.2504/2002 al acelei Curți.

La apelul nominal, s-a prezentat recurentul condamnat, în stare

de arest, asistat de avocat P.R.I., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate și în fond admiterea cererii de întrerupere a

executării pedepsei.

Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul, în stare de arest, a solicitat admiterea recursului.

CURTEA,

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr.550 din 6 iunie 2002, Tribunalul București –

Secția a II-a penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei de 12 ani închisoare (aplicată prin  sentința penală nr.239

din 25.11.1997 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, în baza art.197

alin.3 cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal), cerere  formulată de

condamnatul R.I.

Tribunalul a reținut că motivul invocat de condamnat pentru întreruperea

executării pedepsei (decesul tatălui său și lipsirea de îngrijire a sorei sale

minore) nu a fost dovedit, întrucât din ancheta socială efectuată în cauză rezultă

că prezența condamnatului, element negativ, nu este benefică pentru familia sa,

nefiind întrunite cerințele prevăzute de lege pentru întreruperea executării

pedepsei.

Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia

nr.589/A din 18 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

condamnat .

În considerentele deciziei, curtea a reținut, de asemenea, că nu

a fost dovedită existența unor împrejurările speciale, (cerute de art.455

raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală), din pricina cărora

continuarea executării pedepsei ar putea avea consecințe grave pentru condamnat

sau familia sa. Mai mult, se reține că din cuprinsul anchetei sociale efectuate

în cauză a rezultat că petentul a avut un comportament negativ, împrejurare

reținută de prima instanță la soluționarea cererii.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, nemotivat.

Recusul  este nefondat.

Potrivit art.455 din Codul de procedură penală, executarea

pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață  poate fi întreruptă în cazurile

și în condițiile prevăzute în art.453, la cererea persoanelor arătate în alin.2

al aceluiași articol.

Conform art.453 lit.a din Codul de proceduă penală, executarea

pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată, respectiv, în

speță, întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată

a pedepsei (în speță, continuarea executării pedepsei) ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Din examinarea cererii condamnatului Curtea reține că acesta a

invocat, ca împrejurare specială, decesul tatălui său și lipsirea de îngrijire

a sorei sale minore, prin acest deces. Or, din cuprinsul anchetei sociale

efectuate de Primăria Măgurele, județul Ilfov, a rezultat că tatăl

condamnatului trăiește, iar sora sa minoră  se află în întreținerea acestuia.

Prin urmare, în absența unor împrejurări speciale din pricina

cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia sa, în mod legal cele două instanțe au respins cererea

acestuia și apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe. În plus, din

aceeași anchetă socială a rezultat că petentul condamnat a avut un comportament

negativ, prezența sa în cadrul familiei și al comunei creind numeroase și

permanente probleme.

În consecință, Curtea va  respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnat.

În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de

procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 650.000 lei, din care suma de 250.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat

R.I. împotriva deciziei penale nr.589/A din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa  din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.