ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27

februarie 2003, reclamantul I.V. a solicitat în contradictoriu cu Procurorul general

al României, desființarea adresei nr. 37619 din 15 ianuarie 2003, prin care s-a

respins memoriul depus de acesta, pentru promovarea recursului în anulare

împotriva deciziei civile nr. 51 din 10 ianuarie 2002, pronunțată de Curtea de

Apel București, în dosarul nr. 4088/2002.

Acțiunea introductivă a fost

înregistrată cu nr. 800/2003, la Curtea de Apel București, care a soluționat

cauza, prin sentința civilă nr. 670 din 15 mai 2003, pronunțând soluția de

respingere a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului,

și de admitere a excepției lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 5 din

Legea nr. 29/1990, respingând acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța sesizată a reținut că petentul-reclamant nu a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul I.V., motivând că în speță, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 5 din menționata lege, incidente fiind prevederile Legii nr. 544/2001,

care la art. 7 alin. (2), prevede că autoritățile publice au obligația de a

motiva refuzul la cererile înregistrate și de a-l comunica în termen de 5 zile

de la primirea petițiilor.

Recursul nu este fondat.

În cauză, cererea formulată de

petentul-reclamant vizează soluția de aprobare a promovării recursului în

anulare, deci nu se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, întrucât se

referă la o informație de interes privat, și nu la informații de interes

public.

Așadar, reclamantul, considerându-se

vătămat într-un drept recunoscut de lege, prin refuzul autorității publice de a

motiva soluția dată, și promovând acțiunea sa, pe calea contenciosului

administrativ, îndeplinirea procedurii prealabile, conform dispozițiilor art. 5

din Legea nr. 29/1990, este, deci, obligatorie.

Chiar și în situația în care

ulterior petentul s-a mai adresat cu două cereri, Ministerului Public, acesta

trebuia să formuleze separat, reclamația administrativă, în condițiile

prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990.

De altfel, cererile invocate de

recurent, privesc: prima, promovarea recursului în anulare și următoarea,

solicitarea de a i se comunica modul de soluționare a memoriului înaintat, așa

încât nu pot fi considerate, ca fiind plângeri administrative, în sensul

prevăzut de lege.

Față de aceste considerente,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.V.

împotriva sentinței civile nr. 670 din 15 mai 2003 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2004.