ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4027/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 26

martie 2003 a Tribunalului Vaslui a fost admisă cererea de contopire a

pedepselor formulate de condamnatul G.G.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

contopește pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1206

din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Onești, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 241/2001 a Tribunalului Bacău, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., urmând ca G.G. să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni,

deci în total 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

deduce din pedeapsa stabilită durata executată de la 14 mai 2001, la zi.

Menține celelalte dispoziții ale

celor două sentințe.

Anulează formele de executare emise

în baza sentinței penale nr. 1206/2001 a Judecătoriei Onești și sentinței

penale nr. 241/2001 a Tribunalului Bacău și dispune emiterea unor forme noi

conform prezentului dispozitiv.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 1206 din 12

noiembrie 2001 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă prin neapelare, G.G. a

fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., faptă comisă în perioada mai 2000 -

ianuarie 2001.

S-a menținut liberarea condiționată

pentru un rest de 1008 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 37/1996 a Tribunalului Bacău.

Prin sentința penală nr. 241/2001 a

Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin respingerea recursului la 17 aprilie

2002 G.G. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.,

faptă comisă la 7 aprilie 2001. S-a menținut liberarea pentru restul de 1008 zile.

Conform dispozițiilor art. 36 alin.

(2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor menționate în pedeapsa cea mai

grea, la care s-a adăugat un spor, motivat de persistența infracțională a

inculpatului și a fost dedusă perioada executată începând cu data de 14 mai

2001 la zi.

Prin decizia penală nr. 162 din 6

mai 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul condamnatului,

hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susținându-se motivele formulate

în cererea introductivă.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Din examinarea copiei de pe cazierul

judiciar al condamnatului și ale hotărârilor judecătorești reiese că a suferit

mai multe condamnări.

Astfel prin sentința penală nr. 1206

din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă, G.G. a fost

condamnat la o pedeapsă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, faptă săvârșită în perioada mai 2000 – ianuarie 2001.

Prin sentința penală nr. 241/2001 a

Tribunalului Bacău, rămasă definitivă, inculpatul G.G. a fost condamnat la 5

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă

săvârșită la data de 7 aprilie 2001.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus contopirea celor 2 pedepse menționate în pedeapsa cea mai grea la

care s-a adăugat un spor motivat de perseverența infracțională a inculpatului.

Sporul de 6 luni închisoare are

temei juridic în dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., constatându-se că s-a

făcut o corectă aplicare a legii.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat, care în baza art. 192

alin. (2) din același cod, va fi obligat potrivit dispozitivului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 162 din 6 mai 2003 a Curții de

Apel Iași, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.