ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7197/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2003, reclamanta O.F. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 6953 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și drepturile aferente. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că la data de 1 august 1942, tatăl său a fost concentrat și dus în lagăr de muncă, de către trupele maghiare de ocupație, iar ea, împreună cu mama, au fost nevoite, neavând nici un sprijin, să se mute din Oradea, la rude, în Roit.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80/CA/2004 – PI din 2 februarie 2004 ,a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că legea nu prevede nici un drept, în favoarea copiilor celor care au făcut parte din detașamente de muncă forțată și că simplul fapt al mutării într-o altă localitate, tot pe teritoriul Ardealului de Nord, din cauza greutăților materiale, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta O.F., care a reiterat susținerile din acțiune, arătând că împreună cu familia, a suferit în perioada prevăzută de lege, persecuții din motive etnice, pe care le-a dovedit prin probele administrate și care o îndreptățesc la admiterea acțiunii.

Recursul este fondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este și cazul reclamantei, care a dovedit prin probele administrate, că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său a fost deportat într-un lagăr de muncă forțată, din motive etnice, de către autoritățile de ocupație și că, împreună cu mama sa, au fost constrânse să-și părăsească domiciliul, refugiindu-se la rude, pentru a supraviețui.

Nu are relevanță că mutarea domiciliului s-a făcut tot într-o localitate de pe teritoriul ocupat, legea nefăcând nici o distincție în acest sens. Având în vedere, că prin actele prezentate, interpretate în raport și cu realitățile istorice ale vremii, recurenta-reclamantă a probat încadrarea în litera și spiritul legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I și ale art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și, în fond, va admite acțiunea reclamantei. Va anula actul administrativ atacat și va obliga pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1942 – 1 ianuarie 1945, începând cu data de 1 august 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta O.F. împotriva sentinței civile nr. 80/CA/2004 – P.I. din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei O.F. Anulează hotărârea nr. 6953 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și o obligă pe aceasta, să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1942 – 1 ianuarie 1945, începând cu data de 1 august 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.