ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 9 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul arestării preventive cu începere de la 12 februarie 2003 la zi.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și inculpata Z.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 3 ani interzicerea unor drepturi. Totodată, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 7.000.000 lei dobândită de inculpatul D.D. și a sumei de 3.000.000 lei dobândită de Z.R. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 20 noiembrie 2002, în urma unor sesizări, organele de poliție au descins în imobilul situat în str. Heracleea Darclee, sector 1, unde au descoperit că două persoane de sex feminin, C.A.V. și numita D., se aflau sechestrate, ultima dintre ele cu semne evidente de debilitate mintală.

Inițial, la data de 11 februarie 2003, un ziar central și o emisiune TV au relatat pe larg cazul numitei D. vândută de inculpata Z.R. coinculpatului D.D. În seara zilei de 16 decembrie 2002, o echipă de ziariști având surse informaționale proprii, l-a contactat pe D.D. care a fost de acord să vândă o femeie despre care a spus că „știe să facă orice” solicitând suma de 300 dolari S.U.A. Întrucât ziariștii nu aveau suma de bani solicitată i-au comunicat inculpatului că vor reveni cu suma pretinsă. Conform înțelegerii, ziariștii au revenit la domiciliul inculpatului în seara zilei de 6 ianuarie 2003, ocazie cu care D.D. le-a comunicat faptul că o vânduse pe fata despre care discutaseră și a acceptat să-i însoțească la diverse adrese pentru a le facilita cumpărarea unei alte femei.

În final, au ajuns la imobilul din str. Heracleea Darclee, sector 1, unde inculpatul a intrat împreună cu martorul P.R.C. să negocieze cumpărarea unei fete pentru martorul N.G.D. Martorul P.R.C. i-a dat inculpatului suma de 3 milioane lei după care D. a fost vândută de inculpata Z.R. care i-a subliniat calitățile și a primit de la D.D. suma mai sus-arătată ca preț al vânzării-cumpărării. După ce vânzarea s-a realizat, martorii, inculpatul și D. au părăsit imobilul, iar P.R.C. i-a înmânat lui D.D. suma de 7.000.000 lei pentru ajutorul acordat conform înțelegerii avute. D. a fost dusă de ziariști la un adăpost O.N.G.

specializat în reintegrarea socială a victimelor traficului de ființe umane, ocazie cu care s-a stabilit că fata nu are capacitate tempo-spațială, nu-și cunoaște numele, vârsta, familia, prezintă un evident retard psihic și răspunde doar la apelativul D. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale de depistare, proceselor-verbale de identificare a numiților Z.R. și B.C., planșelor foto executate în cauză, articolelor din presă, probe coroborate cu depozițiile martorilor N.G.D., B.S., M.M., R.F., D.M., I.P., Z.R., Z.M., C.A. și I.G. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 264 din 15 aprilie 2004, a respins apelurile declarate de inculpații D.D.

și Z.R., apeluri ce au vizat netemeinicia hotărârii atacate. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel inculpatul D.D. a declarat recurs, reiterând motivul de apel invocat, și anume reindividualizarea pedepsei aplicate pe care o consideră prea mare. Recursul nu este fondat. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei comise și datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Pericolul social al faptei comise de inculpat rezidă în modalitatea în care s-a derulat activitatea infracțională și în urmarea produsă, în suferințele la care a fost expusă victima traficului de persoane, transformată forțat în marfă, victima prezentând un handicap evident exploatat de persoane lipsite de orice scrupul.

În ceea ce privește profilul moral al inculpatului, din probele aflate în dosar rezultă că acesta este recidivist, suferind anterior condamnări pentru infracțiuni de furt dar și pentru o infracțiune de proxenetism, aspect care reliefează pericolul social ridicat al acestui infractor. În raport de elementele de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului analizate nu se impune modificarea pedepsei, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 264 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2003 la 18 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.