ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3393/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din 9

martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același

cod, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută arestarea

preventivă a inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul

arestării preventive cu începere de la 12 februarie 2003 la zi.

Prin aceeași sentință a fost

condamnată și inculpata Z.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în temeiul art.

12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

la 3 ani interzicerea unor drepturi.

Totodată, s-a dispus confiscarea

specială a sumei de 7.000.000 lei dobândită de inculpatul D.D. și a sumei de

3.000.000 lei dobândită de Z.R.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 20 noiembrie 2002, în

urma unor sesizări, organele de poliție au descins în imobilul situat în str.

Heracleea Darclee, sector 1, unde au descoperit că două persoane de sex

feminin, C.A.V. și numita D., se aflau sechestrate, ultima dintre ele cu semne

evidente de debilitate mintală.

Inițial, la data de 11 februarie

2003, un ziar central și o emisiune TV au relatat pe larg cazul numitei D.

vândută de inculpata Z.R. coinculpatului D.D.

În seara zilei de 16 decembrie 2002,

o echipă de ziariști având surse informaționale proprii, l-a contactat pe D.D.

care a fost de acord să vândă o femeie despre care a spus că „știe să facă

orice” solicitând suma de 300 dolari S.U.A.

Întrucât ziariștii nu aveau suma de

bani solicitată i-au comunicat inculpatului că vor reveni cu suma pretinsă.

Conform înțelegerii, ziariștii au

revenit la domiciliul inculpatului în seara zilei de 6 ianuarie 2003, ocazie cu

care D.D. le-a comunicat faptul că o vânduse pe fata despre care discutaseră și

a acceptat să-i însoțească la diverse adrese pentru a le facilita cumpărarea

unei alte femei.

În final, au ajuns la imobilul din

str. Heracleea Darclee, sector 1, unde inculpatul a intrat împreună cu martorul

P.R.C. să negocieze cumpărarea unei fete pentru martorul N.G.D. Martorul P.R.C.

i-a dat inculpatului suma de 3 milioane lei după care D. a fost vândută de

inculpata Z.R. care i-a subliniat calitățile și a primit de la D.D. suma mai

sus-arătată ca preț al vânzării-cumpărării.

După ce vânzarea s-a realizat,

martorii, inculpatul și D. au părăsit imobilul, iar P.R.C. i-a înmânat lui D.D.

suma de 7.000.000 lei pentru ajutorul acordat conform înțelegerii avute.

D. a fost dusă de ziariști la un

adăpost O.N.G. specializat în reintegrarea socială a victimelor traficului de

ființe umane, ocazie cu care s-a stabilit că fata nu are capacitate

tempo-spațială, nu-și cunoaște numele, vârsta, familia, prezintă un evident

retard psihic și răspunde doar la apelativul D.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor-verbale de depistare, proceselor-verbale de

identificare a numiților Z.R. și B.C., planșelor foto executate în cauză,

articolelor din presă, probe coroborate cu depozițiile martorilor N.G.D., B.S.,

M.M., R.F., D.M., I.P., Z.R., Z.M., C.A. și I.G.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 264 din 15 aprilie 2004, a respins apelurile

declarate de inculpații

D.D. și Z.R., apeluri ce au vizat

netemeinicia hotărârii atacate.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel inculpatul D.D. a declarat recurs, reiterând motivul de apel

invocat, și anume reindividualizarea pedepsei aplicate pe care o consideră prea

mare.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv pericolul social concret al faptei comise și datele ce

caracterizează persoana făptuitorului.

Pericolul social al faptei comise de

inculpat rezidă în modalitatea în care s-a derulat activitatea infracțională și

în urmarea produsă, în suferințele la care a fost expusă victima traficului de

persoane, transformată forțat în marfă, victima prezentând un handicap evident

exploatat de persoane lipsite de orice scrupul.

În ceea ce privește profilul moral

al inculpatului, din probele aflate în dosar rezultă că acesta este recidivist,

suferind anterior condamnări pentru infracțiuni de furt dar și pentru o

infracțiune de proxenetism, aspect care reliefează pericolul social ridicat al acestui

infractor.

În raport de elementele de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului analizate nu se impune modificarea

pedepsei, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și va fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 264 din 15 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2003 la 18 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2004.