ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2204/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2762 din 21 septembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Bacău, inculpatul I.J.A. a fost condamnat după cum urmează: - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., și - 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare. A reținut instanța că în ziua de 21 decembrie 1999, inculpatul a pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate B.C.

în curtea locuinței acesteia, lovind-o în zona feței, producându-i leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale precum și fractura radiculară a doi dinți. Tribunalul Bacău prin decizia penală nr. 293 din 14 martie 2002, a admis apelul declarat de inculpat și a schimbat încadrarea juridică din art. 182 în art. 181 C. pen., text în baza căruia, menținând circumstanțele atenuante judiciare, l-a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. Conform art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 2 ani și 6 luni. Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.

Împotriva deciziei penale pronunțată de Tribunalul Bacău, procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 181 C. pen., hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea legii. Recursul în anulare declarat este fondat. Din actele medico-legale aflate la dosar rezultă că partea vătămată a fost lovită cu corpuri contondente în zona feței, prezentând leziuni de violență și luxație la nivelul dinților 31 și 41 cu mobilitate gr. II și fractură radiculară la dinții 42 (incisiv median inferior drept) și 32 (incisiv lateral inferior stâng), dinți ce sunt situați în față.

Pierderea celor doi dinți din față creează o dizarmonie în fizionomia părții vătămate, prin modificarea înfățișării native, obișnuite a acesteia, ceea ce constituie o sluțire. Ipoteza emisă în raportul de expertiză medico-legală că fractura radiculară a dinților frontali poate fi remediată printr-o lucrare protetică ulterioară, este lipsită de relevanță. Pe de o parte, proteza dentară despre care se face vorbire este o lucrare care necesită cheltuieli pe care partea vătămată și le poate permite sau nu, iar pe de altă parte proteza reprezenta o împrejurare ulterioară producerii rezultatului cauzat de infracțiune. Față de cele reținute urmează a admite recursul în anulare și a casa decizia penală nr. 293 din 14 martie 2002 a Tribunalului Bacău, menținând dispozițiile hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 293 din 14 martie 2002 a Tribunalului Bacău, privind pe intimatul inculpat I.J.A. Casează decizia penală atacată. Menține sentința penală nr. 2762 din 21 septembrie 2001 a Judecătoriei Bacău. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.