ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 369,

pronunțată la data de 5 iulie 2000, în dosarul nr. 1935/2000, secția comercială

a Tribunalului Brăila, a admis acțiunea formulată de reclamanta, C.C.T.V.,

împotriva pârâților, C.I. și C.E., cu consecința obligării pârâtului, C.I., să

plătească reclamantei suma de 3.549.064 lei, cu titlu de credit neinvestit;

suma de 13.889.827 lei, cu titlu de dobândă bancară și suma de 1.455.111 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelurile formulate de pârâți

împotriva acestei sentințe au fost anulate, ca netimbrate, de secția comercială

și de contencios administrativ, a Curții de Apel Galați, prin decizia nr. 834/A,

pronunțată la data de 8 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1569/2000.

Spre a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997,

modificată, întrucât apelanții nu au îndeplinit obligația timbrării cererilor

lor de apel, de care au fost încunoștințați.

Împotriva deciziei, pronunțată în

apel, au formulat recurs apelanții pârâți, invocând fiecare, ca temei de drept

al cererii formulate, dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea recursului său,

apelantul pârât, C.I., a arătat, în esență, că nu a fost încunoștiințat de

obligația timbrării cererii sale de recurs, critică ce, în considerarea art. 306

alin. (3) C. proc. civ., poate fi încadrată motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivului invocat de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., că hotărârile pronunțate s-au dat cu încălcarea competenței altor

instanțe, dat fiind că litigiul aparține jurisdicției civile, întrucât

reclamanta nu este societate comercială, aceleași argumente formulând, în

susținerea acestui motiv de recurs, și apelanta pârâtă, C.E., care a adăugat,

prin cererea sa de recurs, și critica referitoare la faptul că instanța de apel

nu a ținut seama de faptul că a timbrat apelul său, care poate fi încadrată în

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., conform menționatelor prevederi

ale art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Intimata reclamantă, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, arătând că sumele în litigiu

au fost achitate urmare a punerii în executare a sentinței tribunalului,

conform chitanțelor anexate în copie.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, este de observat că prin art.

1, alin. (2) din Legea nr. 26/1990, legiuitorul a inclus în categoria

comercianților și organizațiile cooperatiste, care dobândesc această calitate

de la data înființării lor în condițiile legii.

Așa fiind, cum art. 4 C. com., instituie

o prezumție de comercialitate pentru toate actele și operațiile săvârșite de un

comerciant în această calitate, iar art. 56 C. com., prevede că dacă un act

este comercial numai pentru una din părți toți contractanții sunt supuși, în ce

privește acel act, legii comerciale, și cum, prin cererea dedusă judecății,

reclamanta comerciant a solicitat obligarea pârâților necomercianți la plata

sumelor datorate acesteia, în baza contractului de împrumut nr. 91 din 31

octombrie 1994, încheiat între părți, se constată că, în conformitate cu

menționatele dispoziții legale, raportului juridic în litigiu îi este opozabilă

legea comercială și că instanțele au respectat normele de competență instituite

prin art. 2 pct. 1 lit. a), respectiv, art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârilor atacate, așa încât

critica recurenților întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

nu poate fi primită.

Examinarea procedurii de citare a

apelantului pârât, C.I., pentru termenul din 8 noiembrie 2000, când apelul s-a

soluționat, relevă că acestea a fost încunoștiințat de obligația de a timbra

apelul cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 718.500 lei, și timbru

judiciar în valoare de 30.000 lei (dosarul Curții de Apel Galați nr. 1569),

prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare

de timbru fiind, astfel, respectate, aspect ce înlătură, ca neîntemeiată,

critica ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulată de sus numitul

recurent.

Este știut că, pentru a obține modificarea

unei hotărâri judecătorești în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie

ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unei dovezi administrate, iar aceasta

să fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi

întrunite cumulativ, perspectivă din care critica recurentei, C.E., referitoare

la ignorarea de către instanța de control judiciar a faptului că aceasta a

achitat timbrajul datorat, nu justifică aplicarea evocatului text legal în lipsa

unei astfel de dovezi în dosarul de apel.

Pentru aceste considerente,

constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 3, pct. 9

și pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza C. proc.

civ., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de apelanții pârâți, C.I.

și C.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâții, C.I. și C.E., împotriva deciziei nr. 834/A din 8 noiembrie 2000, a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 1 aprilie 2004.