ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3113/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 351 din 13

iunie 2002, Tribunalul Iași, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la

pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscată de la inculpat o furcă.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestării preventive de la 13 martie 2002 până la 11

aprilie 2002.

S-a luat act că partea vătămată M.M.

nu se constituie parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

5.429.729 lei către Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași și la taxa de

scont calculată de B.N.R. până la achitarea sumei.

Tribunalul a reținut că în ziua de 5

iunie 2001, în urma unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată M.M.,

privind locul de pășunat al oilor inculpatului, acesta a lovit-o de mai multe

ori cu partea metalică a unei furci în zona stângă a toracelui și în zona

capului, victima pierzându-și cunoștința. Certificatul medico-legal, atestă că

leziunile produse părții vătămate (echimoze, pneumotorax, fracturi costale,

emfizem subcutanat hemitorace stâng) necesită 30-35 zile de îngrijiri medicale

și au pus în primejdie viața victimei.

Prin decizia penală nr. 5 din 7

ianuarie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpat, a

modificat sentința și a redus pedeapsa principală de la 4 ani închisoare la 2

ani și 6 luni închisoare. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale

sentinței.

Curtea de apel a considerat corectă

încadrarea juridică a faptei în tentativă de omor, acțiunea violentă a

inculpatului producându-i victimei leziuni care i-au pus în pericol viața. A

mai reținut că din modul în care inculpatul a lovit partea vătămată, cu un

obiect care putea provoca decesul victimei (furcă) și într-o zonă vitală a

corpului (partea stângă a toracelui) a rezultat cu certitudine intenția

inculpatului de a ucide victima, salvată numai prin intervenția rapidă a

medicilor specialiști.

Instanța de apel a redus pedeapsa,

având în vedere comportarea anterioară bună a inculpatului, infractor primar,

sinceritatea și regretul manifestat, precum și vârsta acestuia (61 de ani).

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul, fără a menționa în scris motivele.

În ședința de dezbateri, recurentul

inculpat nu s-a prezentat, apărarea sa fiind formulată de un avocat desemnat

din oficiu, care a indicat ca motive de recurs, greșita încadrare juridică a

faptei și individualizarea necorespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului

în raport cu prevederile art. 72 C. pen., solicitând reducerea pedepsei și

aplicarea art. 81 C. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru

considerentele care urmează:

Sub aspectul greșitei încadrări a

faptei comise de inculpat, Curtea reține netemeinicia susținerilor

recurentului, în raport cu probele efectuate în cauză (declarațiile părții

vătămate, ale martorilor oculari C.D., F.D.T, recunoașterea inculpatului și

constatările medicilor cuprinse în certificatul medico-legal și în biletul de

ieșire din spital a victimei). Astfel, din ansamblul acestor probe, ambele

instanțe au reținut corect că în cauză sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174

C. pen., iar nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.

181 C. pen., pentru că atât sub aspectul laturii subiective (intenției), cât și

sub aspectul laturii obiective (activitatea infracțională), fapta inculpatului

nu poate fi considerată doar o vătămare corporală. Inculpatul chiar dacă nu ar

fi urmărit decesul părții vătămate, a acceptat producerea acestui deznodământ,

lovind pe aceasta cu partea metalică a unei furci (unealtă aptă de a produce

decesul), de mai multe ori, în zone vitale ale corpului victimei (în partea

stângă a toracelui, unde se află inima, unul din plămâni și apoi în cap) și

producându-i leziuni grave (hemopneumotorax, ruptura unor coaste) care au pus

în primejdie viața acesteia. Numai datorită intervenției rapide și eficiente a

medicilor specialiști, viața victimei a putut fi salvată.

Cu privire la pedeapsa aplicată,

Curtea constată că în raport cu prevederile art. 72 C. pen., a fost corect

individualizată, recunoscându-i-se inculpatului circumstanțe atenuante conform

art. 74 și reducându-se pedeapsa sub minimul special al pedepsei, conform art.

76 alin. penultim C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, precum

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, instanțele stabilind o pedeapsă

principală de 2 ani și 6 luni închisoare, au avut în vedere toate aceste

criterii de individualizare.

Curtea constată că în raport cu

gravitatea faptei și pentru realizarea scopului pedepsei, nu pot fi aplicate în

cauză prevederile art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a

executării pedepsei. Circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului au

determinat deja reducerea pedepsei sub minimul special.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 5 din 7 ianuarie 2003

a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul

inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.