ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 3 aprilie 2003 reclamanta D.H.S.M. a solicitat

anularea hotărârii nr. 4562/2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și

obligarea pârâtei să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii

nr.189/2000 fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la data

de 6 august 1943 în București.

Prin

sentința civilă nr. 170/2003 a Curții de Apel Oradea acțiunea a fost admisă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând că nu sunt

întrunite cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000, deoarece reclamanta

nu era născută la data refugierii părinților.

S-a mai

arătat că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea

fătului conceput, decât în situația recunoașterii dreptului la moștenire.

Verificând

cauza în funcție de motivele recursului formulat în lumina dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Dispozițiile

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 au avut în vedere persecuția

din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română,

fără  a distinge între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul

în refugiu a  avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât

asupra părinților cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți

înainte sau în timpul refugiului.

Cum

reclamanta s-a născut la data de 6 august 1943 în București, unde s-au refugiat

părinții săi în urma Diktatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod

corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000.

Susținerea

recurentei în sensul că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în

favoarea fătului conceput, nu poate fi primită.

În

principiu, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la data

nașterii. Art.7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 prevede o excepție, în

sensul că este recunoscută  capacitatea de folosință de la concepție, în

situația în care este vorba de drepturile  copilului și acesta se naște viu.

Textul nu cuprinde o referire expresă la dreptul de moștenire, astfel cum în

mod eronat a susținut recurenta.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu în temeiul art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 170/CA/2003 – P din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.