ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 aprilie 2003 reclamanta D.H.S.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4562/2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000 fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 6 august 1943 în București. Prin sentința civilă nr. 170/2003 a Curții de Apel Oradea acțiunea a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând că nu sunt întrunite cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000, deoarece reclamanta nu era născută la data refugierii părinților.

S-a mai arătat că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, decât în situația recunoașterii dreptului la moștenire. Verificând cauza în funcție de motivele recursului formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a distinge între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamanta s-a născut la data de 6 august 1943 în București, unde s-au refugiat părinții săi în urma Diktatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000. Susținerea recurentei în sensul că legea română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput, nu poate fi primită. În principiu, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la data nașterii. Art.7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 prevede o excepție, în sensul că este recunoscută capacitatea de folosință de la concepție, în situația în care este vorba de drepturile copilului și acesta se naște viu. Textul nu cuprinde o referire expresă la dreptul de moștenire, astfel cum în mod eronat a susținut recurenta.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 170/CA/2003 – P din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.