ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4966/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 27

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de condamnatul L.G. împotriva sentinței penale nr. 41 din 6

februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 258 din 17 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, prin care a

fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

A constatat instanța că cererea

condamnatului de a se reține legitima apărare, propunând 3 martori pentru

audiere, nu reprezintă împrejurări noi necunoscute de instanță.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe penale a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 74 din 9 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

A reținut instanța de apel că în mod

corect prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se

regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., deoarece nu a

invocat fapte sau împrejurări noi care să nu fie cunoscute de instanțe la

momentul judecării cauzei, iar pe de altă parte acesta a uzat de toate căile

ordinare de atac, putând să-și facă apărările corespunzătoare.

Împotriva hotărârilor pronunțate

condamnatul a declarat recurs solicitând casarea acestora și admiterea cererii

de revizuire.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac care poate fi exercitată pentru cazurile limitativ și expres prevăzute

de dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Corect instanțele au apreciat că

motivele invocate de condamnat prin care a solicitat reținerea legitimei

apărări nu reprezintă fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de

instanță.

Inculpatul s-a sustras de la

urmărirea penală și de judecata cauzei până la pronunțarea hotărârii

definitive, dar a exercitat toate căile de atac, când a avut posibilitatea să

invoce legitima apărare. Se constată astfel că el nu s-a aflat în

imposibilitatea de a-și face apărările pe tot parcursul judecății. A hotărî

astfel, ar însemna ca, pe calea de atac extraordinară a revizuirii, să se

deschidă posibilitatea unei noi judecăți.

În raport de cele reținute, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 74 din 9 aprilie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2003.