ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1082/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 71 de la 8 mai 2002, pronunțată la Tribunalul Olt, în baza art. 208 și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., a fost condamnată inculpata I.E. fiica lui natural și Z., la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen. În baza art. 276 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., inculpata I.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Inculpata a fost obligată la 31.622.918 lei, despăgubiri civile către R.C.F. Craiova, secția C.T. 2 Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la 19 iulie 2001, inculpata folosindu-se de un topor a tăiat și sustras 480 metri cablu din cupru de la instalațiile de semnalizare și dirijarea circulației trenurilor din zona triaj a Stației Piatra Olt, punând în pericol siguranța trenurilor de călători și mărfuri, aducând un prejudiciu S.N.C.F.R. în sumă de 31.622.918 lei. Ca urmare a secționării cablurilor între Halta Găneasa și Stația Piatra Olt, au fost scoase din funcțiune instalațiile de semnalizare punând în pericol siguranța trenurilor și dereglări în traficul de circulație al acestora. Inculpata a încercat să arunce din căruță cablurile sustrase, însă a fost prinsă și imobilizată de organele de poliție, găsindu-se în căruța sa mai mulți saci în care se aflau bucăți de cablu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, susținând că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea severe. Examinând criticile formulate în raport de dispozițiile legii și de hotărârea apelată, Curtea a apreciat că susținerile inculpatei nu se regăsesc în actele dosarului. Pedeapsa aplicată inculpatei, atât pentru infracțiunea de furt, cât și pentru art. 276 alin. (1) C. pen., a fost orientată către minimul prevăzut în lege, ținându-se seama de situația personală a inculpatei, care are în întreținere copii minori, dar și de pericolul deosebit al faptelor săvârșite. Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 280 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, apelul inculpatei a fost respins ca nefondat.

Reiterând același motiv prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpata a formulat recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secției penale. Recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat. Curtea constată că instanțele, pe baza probelor administrate au reținut o corectă situație de fapt și au făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., reflectată într-un cuantum proporționalizat în raport de pericolul social generic și concret al faptei comise, astfel că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare îndeplinește scopul coercitiv preventiv al acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.E. împotriva deciziei penale nr. 280 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurenta la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.