ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 13 iunie 2002 reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a chemat în judecată Primăria Orașului Petrila pentru a se constata că C.N.H.S.A. Petroșani (E.M. Petrila) este îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și S.C. S-a solicitat totodată anularea dispoziției nr. 796 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 6197,8 mp, înscris în C.F. Petrila nr. 544 nr. top. 6804 situat în Petrila - Lunca de Jos, cu consecința dispunerii restituirii în natură a terenului menționat.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 1936 din 14 noiembrie 2002 a respins cererea. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în cazul în speță nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada continuității activității persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legea nr. 10/2001. S-a apreciat că transformarea societății comerciale anonimă, organizată potrivit dispozițiilor Codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut prin încetarea personalității juridice a celei dintâi. Prin urmare, transformarea acesteia din urmă în societate comercială de stat și, respectiv, societate comercială cu capital privat nu reprezintă o continuare a activității, neexistând în cauză o singură persoană juridică.
Pentru împrejurarea că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular și nu a deținut imobile de care să fi fost deposedată abuziv, s-a considerat că aceasta nu are vocație la restituirea imobilelor proprietatea S.A.R. Petroșani naționalizată în temeiul Legii nr. 119/1948. Împotriva acestei soluții reclamanta a formulat în termen legal apel, invocând nelegalitatea hotărârii pentru că nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere, constatarea că reclamanta are calitate de persoană juridică continuatoare a S.A.R. Petroșani și S.C.. S-a mai invocat că reclamanta este singura societate îndreptățită la această calitate. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 112/A din 6 februarie 2003 a respins apelul ca neîntemeiat.
S-a constatat că instanța de fond, respingând întreaga acțiune, a avut în vedere toate capetele de cerere, considerentele referindu-se și la acel capăt de cerere privind calitatea de persoană juridică a reclamantei, continuatoare a vechii societăți. S-a reținut că nici în apel reclamanta nu a adus dovezi sub acest aspect. Reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii curții de apel invocând dispozițiile art. 299-304 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că a fost judecată cauza fără să i se permită discutarea celor invocate în întâmpinarea pârâtei (întâmpinare care nu le-a fost comunicată). S-a spus că au fost tratate cu superficialitate motive de apel care nu au fost invocate de reclamantă și că instanța a interpretat în mod restrictiv dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În concluzie recurenta a arătat că invocând aceste motive consideră că și-a dovedit calitatea de continuatoare a activității S.A.R. Petroșani. Recursul este nefondat și se va respinge pentru considerentele următoare: În primul rând este de remarcat că recursul nu a fost structurat potrivit art. 303 alin. (3) în conformitate cu motivele indicate în art. 304 de la pct. 1 la 10 C. proc. civ. Din expunerea motivelor de fapt, prima critică, privind interpretarea restrictivă a Legii 10/2001, se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9, care se referă la hotărârile date cu aplicarea greșită a legii. Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate. Printre condițiile prevăzute de acest text, pentru a îndreptăți petiționara la măsuri reparatorii în temeiul legii în discuție, este cerută și dovada continuității personalității juridice, constatată prin hotărâre judecătorească.
O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul menționat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative invocată de reclamantă în dovedirea calității procesuale active nu conduce nici ea la o altă concluzie, care, de altfel, nici nu ar avea valoare juridică în lipsa unei hotărâri judecătorești de validare. Momentul naționalizării prin aplicarea Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalității juridice a societății proprietare și constituirea proprietății socialiste de stat cu privire la patrimoniul societății private lichidate. Or, în aceste condiții nu se poate vorbi de continuitatea personalității juridice în persoana reclamantei, companie națională cu capital integral de stat.
Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art. 16 se prevede dreptul statului, în ramurile în care întreprinderile au fost naționalizate, de a crea întreprinderi noi. Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 a stabilit că „prin derogare de la dispozițiile codului de comerț și celorlalte legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită”. A luat ființă în acest mod societatea de drept public deosebită de cea de drept privat care a ființat până la naționalizare. În art. 3 al aceluiași decret s-a precizat fără echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu propriu”. Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri s-a înființat „în mod experimental” C.C. Petroșani în subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă, care nu putea face punte de legătură între societatea naționalizată prin Legea nr. 119/1948 și C.N.H.
creată prin H.G. nr. 806/1998. Ca urmare soluția instanțelor în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind întrunite nici condițiile art. 22 din aceeași lege. Celelalte două critici nu se pot încadra în nici unul din motivele de recurs permis de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ. Faptul că instanța de apel a soluționat cauza la primul termen făcând o judecată superficială, în opinia recurentei, nu conturează, potrivit datelor dosarului, o prejudiciere a pârâtei. Pârâta apelantă, legal citată nu s-a prezentat în instanță și a solicitat în mod expres judecarea cauzei și în lipsa sa. Această atitudine a fost păstrată, de altfel, de pârâtă și în recurs. Pentru considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Petrila, județul Hunedoara împotriva deciziei nr. 112 A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.